Cassation appeal annulled for lack of judicial stamping in tax control tort claim challenging corporate insolvency

Şedinţa publică din data de 15 mai 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată, la data de 5 noiembrie 2015, pe rolul Tribunalului Bistriţa -Năsăud, secţia I civilă, sub dosarul nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige pârâta să plătească reclamantei cu titlu de daune materiale şi morale a sumei de 1.478.492 RON, ce provine din următoarea structură: 113.861 RON, formaţi din 89.233 RON contabilizaţi în contul 4551 (asociaţi conturi curente), plus 24.628 RON contabilizaţi în contul 462 (creditor B.), în balanţa S.C.C. S.R.L. Feldru, la data la care s-a dispus insolventa - ianuarie 2005; 142.362 RON, contabilizaţi în contul 462 (creditor B.) în balanţa S.C. D. S.R.L. Bistriţa; 46.000 RON, daune ce acoperă cheltuielile ocazionate de dosarul penal 3672/2005 şi daune morale ca urmare a prejudiciului adus onoarei şi demnităţii sale, prin modificarea în sens defavorabil a percepţiei publice, după sentinţa de condamnare a ei de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud la un an de închisoare; actualizarea cu indicele de inflaţie (daune compensatorii) a sumei de 113.861 RON (blocată în conturile S.C. C. S.R.L. Feldru din septembrie 2004); actualizarea cu indicele de inflaţie (daune compensatorii) a sumei de 142.362 RON, blocată în conturile S.C. D. S.R.L. Bistriţa din 28.06.2010; 1.090.224 RON, suma ce-i revine în calitatea de acţionar unic avută la S.C. C. S.R.L. Feldru, după achitarea creditorilor din tabloul definitiv consolidat al creanţelor (ca urmare a punerii în valoare a expertizei din dosarul nr. x/2009 *, soluţionat pe excepţii în contencios administrativ fiscal); 86.045 RON, sumă ce-i revine în calitatea de acţionar şi administrator al S.C. D. S.R.L. Bistriţa, după achitarea creditorilor din tabloul definitiv, consolidat al creanţelor (ca urmare a punerii în valoare a expertizei din dosarul x/2009), soluţionat în recurs tot pe excepţii; daune moratorii (la nivelul dobânzii de refinanţare BNR), pentru toate sumele ce vor fi constatate de către instanţă, ca fiind prejudiciu produs persoanei sale, prin abuzul de putere şi procesele-verbale de control întocmite cu rea-credinţă de către angajaţii DGRFP Cluj, ce au dus la falimentarea celor două societăţi, al căror asociat a fost.

Prin cererea precizatoare, depusă la dosar la data de 4 decembrie 2015, reclamanta A. a reiterat acţiunea principală, în dezvoltarea căreia a arătat că nu este afectat fondul acţiunii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 16 din Constituţia României, art. 998 şi 999 C. civ., art. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004, jurisprudenţa CEDO, ÎCCJ şi a Curţii Constituţionale.

La data de 19 noiembrie 2015, pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, lichidatorul judiciar E. SPRL a formulat cerere de intervenţie în interesul falitei lor S.C. C. S.R.L. Feldru şi S.C. D. S.R.L..

La data de 5 mai 2016, precizată ulterior la data de 5 iunie 2016, F. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, ca urmare a faptului că a fost administrator statutar al S.C. C. S.R.L.. Totodată, a fost împuternicită A. pentru reprezentarea intereselor sale.

2. Prin sentinţa civilă nr. 422/F/2016 din 28 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. şi excepţia lipsei de interes a reclamantei A., excepţii invocate de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.

A fost admisă în parte excepţia prescrierii dreptului material la acţiune al reclamantei A., excepţie invocată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în ce priveşte cererea având obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 46.000 RON daune morale şi daune ce acoperă cheltuielile ocazionate în dosarul penal nr. x/2005 şi respinsă această cerere ca fiind prescris dreptul material la acţiune şi respinsă excepţia în ce priveşte restul pretenţiilor.

Au fost respinse ca neîntemeiate toate celelalte pretenţii din acţiunea civilă formulată de reclamanta A..

Au fost respinse ca neîntemeiate atât cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta F., cât şi cererea de intervenţie principală formulată de lichidatorul judiciar E., în numele falitei Societatea "D." SRL Bistriţa.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 422/F/2016 din 28 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, reclamanta A. şi intervenienta F. au declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 246/A/2017 din 3 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. şi de intervenienta F..

4. Împotriva deciziei nr. 246/A/2017 din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă au declarat recurs reclamanta A. şi intervenienta F., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a arătat de către recurente că, în faţa instanţei de apel au justificat şi argumentat existenţa prejudiciului aferent societăţii D. S.R.L. prin expertiza din contencios administrativ fiscal necontestată de către pârâtă, prejudiciul cert şi indubitabil suferit de asociata A. ca urmare a falimentării acestei societăţi fiind de 155.129 RON, fără a se lua în calcul daunele morale în valoare de 50.000 RON pentru cei 14 ani purtaţi prin instanţe şi executări silite din patrimoniul familiei.

Cu privire la prejudiciul aferent societăţii C., expertiza a cuantificat valoarea acestuia la suma de 1.128.128 RON, daunele morale solicitate fiind în cuantum de 46.000 RON.

În final, conform calculelor recurentelor, prejudiciul personal cert şi indiscutabil al asociatei A. este de 565.321 RON, alcătuită din 155.129 RON de la D. şi 410.192 RON de la C., iar cel al asociatei F. este de 193.375 RON, ca asociat unic după anul 2004.

Referitor la fapta ilicită, deşi instanţa de apel a constatat că nu există, dosarul penal relevă faptul că DGFP B.Năsăud a săvârşit fapte culpabile care au adus prejudiciu material societăţii şi moral asociaţilor.

Se mai invocă existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, în sensul că procesul-verbal de control şi măsurile ce au urmat la adresa societăţilor al căror acţionare au fost recurentele au caracter ilicit hotărât şi sancţionat prin desfiinţarea lor de către decizia penală nr. 205/2008 a Curţii de Apel Cluj, DRGFP B.Năsăud recunoscându-şi implicit culpa prin anularea propriilor acte de control.

Cu privire la vinovăţie, care se regăseşte sub două forme, respectiv intenţia şi culpa, recurentele au arătat că principiul răspunderii întemeiate pe culpă este cel instituit de art. 1357 C. civ., care prevede că obligaţia de reparare a culpei revine celui din a cărui greşeală a fost cauzat prejudiciul şi art. 1359 C. civ., care dispune că revine şi aceluia care a generat paguba prin neglijenţă sau imprudenţă.

Deşi instanţa de apel a reţinut că prejudiciul nu ar fi cert şi că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, recurentele învederează că, urmare a falimentelor determinate de procesele-verbale de control din 2004, anulate în 2008, au fost pierdute trei imobile, fiind eronată constatarea instanţei de apel că nu ar exista un prejudiciu cert.

Considerentul reţinut de instanţa anterioară potrivit căruia încheierea unor procese-verbale de constatare a unor obligaţii bugetare în sarcina unei societăţi comerciale nu îmbracă forma juridică a unei fapte culpabile şi că nu poate avea o astfel de natură juridică este contrazis de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurentele au solicitat instanţei de recurs constatarea încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material, ca urmare a întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale.

5. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud în numele Direcţiei Regionale a Finaţelor Publice Cluj-Napoca a solicitat în principal constatarea nulităţii motivelor de recurs întrucât acestea nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală, în apărare intimata-pârâtă expunând situaţia de fapt a litigiului.

6. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 februarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

7. Cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta F. a fost respinsă, prin încheierea din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii căii de atac a reexaminării, prin încheierea de şedinţă din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Totodată, cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A. a fost admisă, fiind dispusă eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 4.629 RON, în 24 de rate egale.

La dosar, s-au depus puncte de vedere la raport de către recurentele-reclamanta A. şi intervenienta F. şi de intimata-pârâtă Administraţia Judiciară a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.

Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 15 mai 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin încheierea din 15 mai 2018, s-a constatat că cererea de recurs declarată de reclamanta A. îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, fiind stabilit termen pentru judecarea recursului acesteia, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Privitor la recursul intervenientei F., din oficiu, a fost invocată excepţia netimbrării căii de atac exercitate.

9. Înalta Curte a luat în examinare excepţia netimbrării recursului intervenientei F., în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

În cauză, cum recurenta-intervenientă F. nu a timbrat anticipat recursul, acesteia i s-a comunicat obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2.486,25 RON, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat.

Or, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

Constatând că recursul nu a fost timbrat, că recurenta-intervenientă F. nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 13 iulie 2017, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de judecată din 15 mai 2018, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de F. împotriva deciziei civile nr. 246/A din 3 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta F. împotriva deciziei civile nr. 246/A din 3 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2018.