Validity of post-accrual jurisdiction clause overriding exclusive consumer domicile competence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by declaring the Constanța District Court competent to hear the case, overriding the initial refusal of both the Constanța and Bucharest Sector 4 courts. The dispute arose from a consumer credit contract for installment purchases, where the seller claimed unpaid sums and penalties; the Constanța court initially declined jurisdiction, citing the exclusive territorial jurisdiction of the consumer's domicile court under civil procedure rules, while the Bucharest court subsequently rejected this view, asserting that a valid jurisdiction clause in a later contract amendment agreed upon by the parties designated the Constanța court. Relying on Article 126 of the Civil Procedure Code, which permits consumers and professionals to agree on jurisdiction only after the right to compensation has arisen, the court determined that the agreement in the 2017 contract amendment was valid and enforceable because the debtor’s payment obligation was already due at the time the clause was executed.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (2) din C. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, art. 121 din C. proc. civ, art. 126 alin. (2) din C. proc. civ, art. 126 C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ; Validity of post-accrual jurisdiction clause overriding exclusive consumer domicile competence: The dispute arose from a consumer credit contract for installment purchases, where the seller claimed unpaid sums and penalties; the Constanța court initially declined jurisdiction, citing the exclusive territorial jurisdiction of the consumer's domicile court under civil procedure rules, while the Bucharest court subsequently rejected this view, asserting that a valid jurisdiction clause in a later contract amendment agreed upon by the parties designated the Constanța court. Relying on Article 126 of the Civil Procedure Code, which permits consumers and professionals to agree on jurisdiction only after the right to compensation has arisen, the court determined that the agreement in the 2017 contract amendment was valid and enforceable because the debtor’s payment obligation was already due at the time the clause was executed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive as the legal basis for stabilizing the jurisdiction of the competent court in the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 mai 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 31.08.2017, sub dosarul nr. x/2017, reclamanta Întreprinderea Individuală A., a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâtul B., în procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 9878 RON, reprezentând contravaloare bunuri vândute prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 214/16.01.2013 şi plata unor penalităţi de 0,10% pe zi de întârziere.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi următoarele din C. proc. civ.
2. Prin sentinţa civilă nr. 14123 din 15 decembrie 2017, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că reclamanta, Întreprinderea Individuală A. este un profesionist, în sensul prevederilor art. 3 alin. (2) din C. civ. şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a C. civ., împrejurare care rezultă şi din natura şi obiectul contractului încheiat cu pârâtul, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ. privind competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului.
Totodată, s-a mai reţinut că, privitor la susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată în sensul că a convenit cu pârâtul în temeiul art. 121 şi art. 126 alin. (2) din C. proc. civ. ca prezentul litigiu să fie soluţionat de Judecătoria Constanţa, acestea nu pot fi luate în considerare, în condiţiile în care nu a fost identificată o astfel de clauză în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare şi nici nu au fost depuse alte înscrisuri din care să rezulte o astfel de convenţie a părţilor.
3. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, sub dosarul nr. x/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 2055/2018 din 19 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată din oficiu.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
A fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă, fiind suspendată din oficiu judecata cauzei şi dispusă înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în principal că părţile au convenit ca orice litigiu rezultat din executarea contractului din speţă, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.01.2013, modificat prin actul adiţional încheiat la data de 21.08.2017, să fie soluţionat de către Judecătoria Constanţa, printr-o clauză atributivă de competenţă încheiată cu respectarea art. 121 şi art. 126 C. proc. civ.
4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2018.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Constanţa, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată are la bază acţiunea în pretenţii întemeiată pe nerespectarea obligaţiei privind plata preţului din contractul de vânzare - cumpărare cu plata în rate nr. 214 din 16 ianuarie 2013, modificat prin actul adiţional din 21 august 2017, acţiune ce a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1025-1032 C. proc. civ.
Potrivit actului adiţional încheiat la data de 21 august 2017, la contractul de vânzare-cumpărare enunţat, părţile au modificat cuantumul penalităţilor de întârziere şi, totodată au stipulat o clauză atributivă de competenţă în favoarea Judecătoriei Constanţa, convenind ca orice litigiu provenit din executarea contractului să fie soluţionat de către aceasta.
Astfel, având în vedere natura raporturile invocate de către reclamantă se reţine că pârâtul B. are calitatea de consumator, iar reclamanta Întreprindere Individuală A. pe cea de profesionist.
Potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.
Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.
În cauza de faţă, la data încheierii actului adiţional, respectiv 21 august 2017, obligaţia de plată a pârâtului era deja scadentă, fiind născut dreptul la despăgubire al reclamantei, context în care clauza privitoare la alegerea instanţei competente a fost stabilită după naşterea dreptului reclamantei la despăgubire în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 214 din 16 ianuarie 2013.
Totodată, se reţine că părţile au convenit asupra instanţei competente prin actul adiţional care a fost semnat atât de către reclamantă, în calitate de vânzătoare, cât şi de pârât, în calitate de cumpărător.
Clauza, prin care părţile au stabilit de comun acord instanţa competentă, este valabilă, fiind redactată în mod clar, precis şi cu respectarea dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2018.