Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of the court that authorized forced execution

Şedinţa publică din data de 15 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, la data de 11 octombrie 2017, sub dosarul nr. x/2017, contestatoarea Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie la executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. B., solicitând anularea încheierii nr. 192/20.09.2017, a somaţiei nr. x/20.09.2017, a încheierii nr. 8807/05.09.2017, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2017.

Totodată, s-a solicitat şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 651- 654 şi art. 711 C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 6059/2017 din 24 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în raport cu prevederile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare este de competenţa Judecătoriei Craiova, instanţă în circumscripţia căreia se află sediul debitoarei, iar nu Judecătoria Rm. Vâlcea, în raza căreia se află doar sediul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Vâlcea, instituţie care, în litigiul dintre părţi, a avut doar calitatea de reprezentant, iar nu de parte.

Totodată, s-a avut în vedere împrejurarea că încheierea nr. 8807/05.09.2017, prin care a fost încuviinţată executarea silită a sentinţei nr. 1706/2016 a Tribunalului Vâlcea, a fost pronunţată de Judecătoria Craiova, ca instanţă de executare, tocmai în considerarea faptului că debitoarea are sediul în municipiul Craiova.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 25 ianuarie 2018, sub dosarul nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1954/2018 din 28 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2017, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vîlcea. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, în raport cu art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sentinţa nr. 1706/13.12.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Vâlcea, ce constituie titlul executoriu care stă la baza executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 192/2017 al BEJ B., sediul debitorului este în Râmnicu Vâlcea.

S-a mai reţinut că, deşi contestatoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Craiova are sediul în Craiova, nu are relevanţă pentru stabilirea instanţei de executare, calitatea acesteia fiind de împuternicit, în baza O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi H.G. nr. 520/2013, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a Ordinului presedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1500/2013, privind împuternicirea conducătorilor unitatilor teritoriale de a semna acte cu caracter juridic.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Craiova, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl constituie contestaţia la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 192/2017 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., cauză în care a fost încuviinţată executarea silită a sentinţei civile nr. 1706 din 13 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2016.

Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei contestaţii la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu art. 651 din acelaşi cod, norme legale prin care se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, instanţa fiind judecătoria în a cărei circumscripţii se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Craiova, prin încheierea nr. 8807 din 5 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite. De asemenea, trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Craiova, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea nr. 8807 din 5 septembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Craiova, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2018.