Supreme Court lacks jurisdiction to hear appeals against tribunal decisions; exclusive competence of appellate courts under Art. 97 CPC

Şedinţa publică din data de 15 mai 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, la data de 27 august 2014, sub nr. x/2014, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să restituie reclamanţilor sumele de 2000 RON şi respectiv 1361 RON, precum şi să închidă contul reclamanţilor, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare, reclamanţii A. şi B. au solicitat anularea notificării executării silite nr. x din 22.05.2014.

În cursul soluţionării cauzei, reclamanţii A. şi B. şi au completat acţiunea, solicitând şi anularea înscrisurilor intitulate "notificare executare silită, cu nr. x/22.05.2014 şi nr. x/06.08.2014

2. Prin sentinţa nr. 1025 bis din 2 februarie 2016, Judecătoria Târgu-Jiu a respins acţiunea aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

3. Apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1025 bis din 2 februarie 2016 a Judecătoriei Târgu-Jiu a fost respins ca nefondat de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 431 din 13 iunie 2017.

4. Împotriva deciziei nr. 431 din 13 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă au declarat contestaţie în anulare A. şi B., care a fost înregistrată sub dosarul nr. x/2017.

Prin decizia nr. 813/2017 din 13 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins contestaţia în anulare declarată de contestatorii A. şi B.

5. Împotriva deciziei nr. 813/2017 din 13 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă au declarat recurs contestatorii B. şi A., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

6. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 23 februarie 2018, sub dosarul nr. x/2017.

7. La termenul de judecată din 15 mai 2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, în raport cu prevederile art. 97 pct. 1 şi art. 483 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate într-un proces având ca obiect contestaţie în anulare, reglementată de prevederile art. 503-508 C. proc. civ., declarată împotriva unei sentinţe civile pronunţată de Tribunalul Gorj.

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text de lege a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

Prin urmare, textul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. nu consacră exclusivitatea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului.

Dimpotrivă, legea a limitat competenţa instanţei supreme în soluţionarea recursurilor îndreptate împotriva altor hotărâri decât cele ale curţilor de apel la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Printre acestea din urmă nu se poate identifica o prevedere expresă în sensul că Înalta Curte ar judeca şi recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale.

A doua teză a art. 97 pct. 1 C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi (cu titlu de exemplu, în caz de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sau de soluţionare a unor cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri), în care Înaltei Curţi îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei Secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Art. 497 C. proc. civ. reglementează soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa supremă în recurs, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată".

Acest text de lege trebuie înţeles însă prin corelare cu dispoziţiile anterior citate ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Aşa fiind, dacă în mod expres art. 97 pct. 1 C. proc. civ. atribuie instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar art. 497 din acelaşi act normativ impune soluţia, în caz de casare, a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, terminologia utilizată impune concluzia că instanţa de apel nu poate fi tribunalul, ci doar curtea de apel.

Aceste considerente relevă că Înaltei Curţi nu îi poate reveni competenţa de a soluţiona recursuri împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale.

Desigur că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înţelesul acestor dispoziţii trebuie să reiasă din decelarea intenţiei legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului. De altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de tribunale sau de curţi de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conţine norma de trimitere adecvată.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte nu este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, pentru că o asemenea abordare ar echivala cu instituirea unei reguli noi de competenţă, prin adăugare la lege.

Or, potrivit art. 122 C. proc. civ., "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Având în vedere că, în speţă, nu există o prevedere legală care să atragă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentului recurs, care vizează o hotărâre pronunţată de un tribunal, ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competenţă, urmează ca excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi să fie admisă.

În ceea ce priveşte instanţa în favoarea căreia competenţa urmează a fi declinată, se cuvin a fi subliniate următoarele aspecte:

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

În speţă, necompetenţa materială a instanţei supreme rezultă din analiza de ansamblu expusă mai sus şi, îndeosebi, din interpretarea coroborată a art. 497 cu art. 97 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.

Pentru aceste motive, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 813/2017 din 13 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2018.