Cassation appeal annulled for failure to pay judicial stamp fee

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 11 noiembrie 2014, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite demarată de intimată în temeiul titlului executoriu şi a somaţiei de plată din data de 15 octombrie 2014, prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 423/2015 din 16 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria Zalău, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A..

Împotriva acestei sentine, a formulat apel contestatorul A., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 646 din 25 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă.

Prin decizia civilă nr. 516/R/2015 din 23 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 646 din 25 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare, contestatorul A., soluţionată prin prin decizia civilă nr. 371 din 8 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei în anulare.

La data de 17 februarie 2017, recurentul A. a declarat apel împotriva deciziei civile nr. 371 din 8 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, care însă, în raport cu dispoziţiile art. 97 C. proc. civ. va fi analizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca recurs.

În cuprinsul cererii formulate, recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit Curtea de Apel Cluj i-a respins contestaţia în anulare, cu argumentarea că nu ar fi fost indicate motive concrete în care ar putea fi încadrată calea de atac formulată.

În continuare, recurentul a criticat decizia nr. 371 şi din perspectiva faptului că hotărârea ar fi fost dactilografiată de o persoană care nu face parte din completul de judecată. Totodată, recurentul a mai învederat că greşeala de judecată la care s-a referit este o greşeală materială.

Recurentul A. a contestat argumentarea Curţii de Apel Cluj şi din perspectiva faptului că, deşi această instanţă şi-a recunoscut necompetenţa, cu toate acestea a soluţionat dosarul, respingând excepţia, reţinând că este vorba de o contestaţie în anulare.

În fine, recurentul a susţinut că nu au fost analizate de către Curtea de Apel Cluj toate motivele pe care le-a invocat în cuprinsul contestaţiei în anulare, iar cele care au fost reţinute de instanţă au fost analizate şi interpretate greşit.

La data de 28 aprilie 2017, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil şi în subsidiar, ca neîntemeiat.

În cuprinsul întâmpinării, intimata a susţinut că cererea este inadmisibilă raportat la art. 466 C. proc. civ., având în vedere că recurentul nu a indicat temeiul de drept şi, în plus, acesta nu a atacat o hotărâre pronunţată în prima instanţă, ci prin hotărârea recurată s-a respins contestaţia în anulare.

La data de 22 mai 2017, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată, apreciind că recursul său este întemeiat, astfel încât se impune admiterea lui pentru motivele arătate în scris.

Prin rezoluţia din 9 martie 2017, Înalta Curte a stabilit, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON în sarcina recurentului, obligaţie comunicată acestuia conform dovezilor aflate la dosar.

În continuare, Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este anulabil pentru neachitarea taxei judiciare de timbru şi inadmisibil, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 20 noiembrie 2017, recurentul a depus la dosarul cauzei punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat admiterea cererii sale.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului promovat de recurentul-contestator A., în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentului-contestator A. o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului pendinte, în cuantum de 100 RON, iar partea a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de achitare a acesteia, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-contestator A. nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 15 martie 2017, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de astăzi, precum şi faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de recurentul-contestator A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 371/R/2016 din 8 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2018.