Municipal tax debt discharge dispute sent to court of appeal after Supreme Court finds no jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of its own material incompetence and declined jurisdiction to the Suceava Court of Appeal to hear the claimant’s appeal against a decision of the Suceava Tribunal (which had rejected the claimant’s action seeking a declaration that a municipal tax debt was extinguished by the debtor’s bankruptcy discharge and the removal of related enforcement entries from the land registry). The underlying dispute involved a civil declaratory action under art. 35 C. proc. civ. concerning a pecuniary claim under RON 200,000, first-instance competence lying with the judecătorie. The Court held that, under arts. 97(1), 95(2), 483(3) and 497 C. proc. civ., the Supreme Court only hears appeals against decisions of courts of appeal (or as expressly provided by law), not appeals against tribunal decisions rendered in appellate proceedings; therefore, the appellate court for such cases is the tribunal, and the competence for the appeal lies with the regional court of appeal, not the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din C. proc. civ, art. 33 din Legea nr. 7/1996, art. 35 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ; Municipal tax debt discharge dispute sent to court of appeal after Supreme Court finds no jurisdiction: The underlying dispute involved a civil declaratory action under art. 35 C. proc. civ. concerning a pecuniary claim under RON 200,000, first-instance competence lying with the judecătorie. The Court held that, under arts. 97(1), 95(2), 483(3) and 497 C. proc. civ., the Supreme Court only hears appeals against decisions of courts of appeal (or as expressly provided by law), not appeals against tribunal decisions rendered in appellate proceedings; therefore, the appellate court for such cases is the tribunal, and the competence for the appeal lies with the regional court of appeal, not the Supreme Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the exception of material incompetence and declining jurisdiction to the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 mai 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuţi, la data de 29 iulie 2014, sub dosarul nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Rădăuţi prin Prima şi Municipiul Rădăuţi prin Primar, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în temeiul art. 35 din C. proc. civ., să se constatate inexistenţa - în sensul stingerii - dreptului de creanţă în cuantum de 136.949,771 Ron - sumă la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere, pe care Primăria Rădăuţi susţine ca l-ar avea împotriva S.C. B. S.A., drept de creanţă constatat prin declaraţia de creanţă nr. 494/20.01.2005 şi titlul executoriu nr. x/08.12.2004, ambele emise de Primăria Rădăuţi - Direcţia Impozite şi Taxe Locale, deoarece, în conformitate cu art. 176 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, creanţa s-a stins prin închiderea procedurii falimentului şi radierea din Registrul Comerţului a debitoarei S.C. B. S.A..
Totodată, având în vedere stingerea creanţei sus-mentionate, în temeiul art. 33 din Legea nr. 7/1996, republicată, reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti a solicitat să se dispună radierea din Partea III-a Cărţilor funciare a imobilelor proprietatea societăţii reclamante a Somaţiei de executare silită nr. x/3.03.2005 emisă de Primăria Municipiului Rădăuţi în dosarul de executare silită nr. x/2003 şi a declaraţiei de creanţa nr. 494/20.01.2005 emisă de Primăria Municipiului Rădăuţi, după cum urmează:
- radierea din Cartea Funciară nr. x a Municipiului Rădăuţi de la Partea III - (Foaie de sarcini) a somaţiei de executare silită nr. x/3.03.2005 emisă de Primăria Municipiului Rădăuţi în dosarul de executare silită nr. x/2003, somaţie ce grevează imobilul - teren şi construcţii - parcela virană cu număr topografic x, teren în suprafaţa de 2582 mp, situat în Municipiul Rădăuţi, strada x, f.n., jud. Suceava;
- radierea din Cartea Funciară nr. x a Municipiului Rădăuţi de la Partea III - (Foaie de sarcini) a declaraţiei de creanţa nr. 494/20.01.2005 emisă de Primăria Municipiului Rădăuţi, creanţă ce grevează imobilul - teren şi construcţii - parcela virană cu număr topografic x, în suprafaţa de 1920 mp, situat în Municipiul Rădăuţi, strada x, f.n., jud. Suceava;
- radierea din Cartea Funciară nr. x a Municipiului Rădăuţi de la Partea III -a (Foaie de sarcini) a declaraţiei de creanţa nr. 494/20.01.2005 emisă de Primăria Municipiului Rădăuţi, creanţă ce grevează imobilul - teren - parcela virană cu număr topografic x, în suprafaţă de 576 mp, situat în Municipiul Rădăuţi, strada x, f.n., jud. Suceava;
- radierea din Cartea Funciară nr. x a Municipiului Rădăuţi de la Partea III-a (Foaie de sarcini) a declaraţiei de creanţa nr. 494/20.01.2005 emisă de Primăria Municipiului Rădăuţi, creanţă ce grevează imobilul - teren - parcela virană cu număr topografic x, în suprafaţă de 857 mp, situat în Municipiul Rădăuţi, strada x, f.n., jud. Suceava;
- radierea din Cartea Funciară nr. x a Municipiului Rădăuţi de la Partea III-a (Foaie de sarcini) a Declaraţiei de creanţa nr. 494/20.01.2005 emisă de Primăria Municipiului Rădăuţi, creanţă ce grevează imobilul - teren şi construcţii - parcela virană cu număr topografic x, în suprafaţa de 5985 mp, situat în Municipiul Rădăuţi, strada x, f.n., jud. Suceava;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 35 C. proc. civ., art. 33 din Legea nr. 7/1996, Codul de procedură fiscală.
2. Prin sentinţa civilă nr. 3675 din 23 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti, având ca obiect acţiune în constatare, constatare inexistenţă drept de creanţă şi radiere înscriere drept de proprietate în cartea funciară.
3. Cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 3675 din 23 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, în dosarul nr. x/2014, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti, a fost respinsă de către Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 3986 din 27 noiembrie 2015.
4. Apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti împotriva sentinţelor civile nr. 3675 din 23 decembrie 2014 şi 3986 din 27 noiembrie 2015 pronunţate de Judecătoria Rădăuţi au fost respinse ca nefondate, prin sentinţa civilă nr. 524 din 18 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă.
Totodată, a fost a fost respinsă cererea apelantei-reclamante S.C. A. S.R.L. Gălăneşti privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel.
5. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.
6. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2014.
Prin decizia nr. 31 din 16 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
7. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 26 martie 2018.
8. Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Suceava, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON, în care competenţa în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text de lege a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
Prin urmare, textul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. nu consacră exclusivitatea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului.
Dimpotrivă, legea a limitat competenţa instanţei supreme în soluţionarea recursurilor îndreptate împotriva altor hotărâri decât cele ale curţilor de apel la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Printre acestea din urmă nu se poate identifica o prevedere expresă în sensul că Înalta Curte ar judeca şi recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi (cu titlu de exemplu, în caz de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sau de soluţionare a unor cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri), în care Înaltei Curţi îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei Secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Art. 497 C. proc. civ. reglementează soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa supremă în recurs, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată".
Acest text de lege trebuie înţeles însă prin corelare cu dispoziţiile anterior citate ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
Aşa fiind, dacă în mod expres art. 97 pct. 1 C. proc. civ. atribuie instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar art. 497 din acelaşi act normativ impune soluţia, în caz de casare, a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, terminologia utilizată impune concluzia că instanţa de apel nu poate fi tribunalul, ci doar curtea de apel.
Or, în materia litigiilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON, instanţa de apel nu poate fi curtea de apel, ci doar tribunalul, pentru că acestuia îi revine, potrivit art. 95 pct. 2 C. proc. civ., competenţa de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
Aceste considerente relevă că Înaltei Curţi nu îi poate reveni competenţa de a soluţiona recursuri împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel.
Desigur că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înţelesul acestor dispoziţii trebuie să reiasă din decelarea intenţiei legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului. De altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de tribunale sau de curţi de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conţine norma de trimitere adecvată.
În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte nu este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, pentru că o asemenea abordare ar echivala cu instituirea unei reguli noi de competenţă, prin adăugare la lege.
Or, potrivit art. 122 C. proc. civ., "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".
Având în vedere că, în speţă, nu există o prevedere legală care să atragă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentului recurs, care vizează o hotărâre pronunţată de un tribunal, ca instanţă de apel - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competenţă, urmează ca excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi să fie admisă.
În ceea ce priveşte instanţa în favoarea căreia competenţa urmează a fi declinată, se cuvin a fi subliniate următoarele aspecte:
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.
În speţă, necompetenţa materială a instanţei supreme rezultă din analiza de ansamblu expusă mai sus şi, îndeosebi, din interpretarea coroborată a art. 497 cu art. 97 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.
Pentru aceste motive, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Suceava, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti împotriva sentinţei nr. 524 din 18 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2018.