Fiscal enforcement objection: jurisdiction of the execution court under civil procedure rules applied mutatis mutandis

Şedinţa publică din data de 15 mai 2018

Din examinarea actelor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 4 aprilie 2018, înaintată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 17 decembrie 2015, A. a formulat contestaţie la executare împotriva Administraţiei Finanţelor Publice Sector 4 Bucureşti, solicitând anularea tuturor formelor de executare începute împotriva sa în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 1012 din 26 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2010.

Totodată, contestatorul A. a solicitat suspendarea executării, în raport cu dispoziţiile art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare.

2. La termenul de judecată din 15 mai 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea contestaţiei la executare, asupra căreia se va pronunţa cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ.

Prin edictarea dispoziţiilor procedurale privitoare la excepţia de necompetenţă, la art. 131 C. proc. civ. legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului obligaţia verificării competenţei reglementată prin norme de ordine publică.

Obiectul prezentei cauze îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva actelor de executare silită efectuate de către Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice, conform procedurii reglementate de Codul de procedură fiscală.

Dispoziţiile art. 260 alin. (1) Codul de procedură fiscală prevăd că persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii, iar potrivit art. 260 alin. (4) din acelaşi cod, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Din norma enunţată se observă că nu este însă menţionată în mod expres modalitatea de identificare a instanţei competente, astfel că, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Codul procedură fiscală, potrivit căruia "Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile C. civ. şi ale C. proc. civ., republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţi publice şi contribuabili/plătitori".

Această dispoziţie legală se află în concordanţă cu prevederile art. 2 şi cele ale art. 631 alin. (2) C. proc. civ., dispozitiile de procedură civilă constituind dreptul comun în materie.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 24 şi 25 C. proc. civ., norme care consacră principiul aplicării legii în vigoare la data începerii executării silite, Înalta Curte urmează să se raporteze la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Aşadar, cum contestatorul are domiciliul în Bucureşti, Şos. x, competenta de soluţionare a prezentei cauze aparţine judecătoriei în cărei circumscripţie se află domiciliul acestuia, respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

În consecinţă, în condiţiile în care Înalta Curte nu este competentă să soluţioneze cererea privind contestaţia la executare, competenţa de soluţionare aparţinând Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe din urmă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2018.