Appeal over arbitral award annulment and payment incident quashed as unstamped; prior dismissal stands.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., obiectul acţiunii fiind anularea B.O. seria x nr. x şi a incidentului de plată înregistrat la Centrala Incidentelor de plată privind biletul la ordin menţionat, în valoare de 54.228,30 RON, emis de S.C. A. S.R.L. la data de 10.03.2017 scadent la 22.04.2017, având ca beneficiar pe S.C. B. S.R.L., motivul refuzului la plată a biletului la ordin fiind lipsa parţială de disponibil.

Prin hotărârea arbitrală nr. 06/2017 din 15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi, s-a admis acţiunea reclamantei, s-a dispus anularea biletului la ordin seria x nr. x eliberat cu titlu de garanţie a plăţii contravalorii produselor furnizate conform facturii fiscale nr. x/10.03.2017 precum şi anularea incidentului de plată înregistrat în Centrala Incidentelor de Plată la 25.04.2017, nr. evidenţă x.

Împotriva hotărârii arbitrale nr. 06/2017 din 15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi, a formulat acţiune în anulare petenta C. S.A..

Prin sentinţa nr. 238/2017 din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea în anulare formulată de C. S.A., reţinându-se, în esenţă, că petenta nu a fost parte în dosarul de arbitraj iar desfiinţarea hotărârii arbitrale poate fi cerută numai de părţile care au convenit ca litigiul să fie soluţionat de Tribunalul Arbitral.

La data de 27 octombrie 2017, recurenta C. S.A. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 238/2017 din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 16 noiembrie 2017.

Prin cererea de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 613 şi 483 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului cu consecinţa admiterii cererii de anulare a hotărârii arbitrale nr. 06/2017 din 15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi.

În argumentarea recursului, recurenta a susţinut că instanţa de fond şi tribunalul arbitral au nesocotit dreptul său la un proces echitabil şi au încălcat dreptul la apărare, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de procedură privind competenţa Curţii de Arbitraj, cu încălcarea prevederilor art. 545 C. proc. civ. şi a Regulamentului 1/2012.

Prin cererea înregistrată la 07 noiembrie 2017 la Curtea de Apel Iaşi, recurenta C. S.A. a învederat că renunţă la judecarea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 februarie 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 27 noiembrie 2017, s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina autorului căii extraordinare de atac, în baza art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţia de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum în de 50 RON.

În aceste condiţii, prin adresa comunicată recurentului la 04 decembrie 2017, i s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei de timbru, obligaţie căreia aceasta nu s-a conformat.

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Dispoziţiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv sub sancţiunea anulării cererii, obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În speţă, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, aşa cum rezultă din dovada de înmânare existentă la dosarului de recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva sentinţei nr. 238/2017 din 13 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2018.