Cassation inadmissibility for pre-2019 monetary claims under 1 million RON due to transitional non-appealability under Law No. 2/2013

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2018

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Administrarea Domeniului Public Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de totale de 1.233.780,41 RON reprezentând daune-interese pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, respectiv a obligaţiilor contractului de novaţie încheiat la data de 30 noiembrie 2012, având ca obiect novaţia contractului de prestări-servicii nr. x/15.11.2012 în valoare de 648.718,40 RON şi a obligaţiilor contractului de prestări-servicii nr. x/04.03.2013 în valoare de 585.062 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1806 din 22 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI- a civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrarea Domeniului Public Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, a declarat apel reclamanta Administrarea Domeniului Public Bucureşti, iar prin decizia civilă nr. 27 din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul.

La data de 23 martie 2017, recurenta-reclamantă Administrarea Domeniului Public Bucureşti a formulat recurs împotriva deciziei nr. 27 din 12 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecare instanţei de apel.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material cu privire la aplicarea art. 264 C. proc. civ., în sensul aprecierii în mod liber de judecător a raportului de control, decizia Curţii de Conturi a României şi a procesului-verbal încheiat cu Municipiul Bucureşti Sector 3.

Al doilea aspect care în opinia recurentei se încadrează în pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. se referă la neaplicarea dispoziţiilor art. 1547 C. civ., având în vedere că instanţa a considerat ca neîndeplinită condiţia de neexecutare de către debitor a obligaţiei contractuale şi, pe cale de consecinţă, a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile angajării răspunderii civile contractuale.

Apreciind recurenta că în speţă condiţiile angajării răspunderii pârâtei sunt îndeplinite, potrivit art. 1531 C. civ., este îndreptăţită la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligaţiilor asumate de intimată.

Prin întâmpinarea înregistrată la 10 mai 2017, intimata-pârâtă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluţia aflată la dosar, Înalta Curte a constatat că recursul este scutit de plata taxei de timbru, conform dispoziţiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin raportul întocmit la data de 25 iulie 2017 asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurenta-reclamantă Administrarea Domeniului Public Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 27 din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-au constatat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (1), lit. a)-e) C. proc. civ.

Totodată, raportorul a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu, având în vedere valoarea litigiului şi dispoziţiile art. 99 şi 101 C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 13 noiembrie 2017, intimata A. S.R.L. a depus la dosarul cauzei punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar anularea acestuia, cu cheltuieli de judecată, fără a se depune la dosar dovezi justificative în acest sens.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 27 din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care instanţa de apel a respins ca nefondat apelul reclamantei Administrarea Domeniului Public Bucureşti.

În speţă, prin acţiunea formulată, reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de chemare în judecată, ce are două petite principale, ambele evaluabile în bani, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 648.718,40 RON aferentă contractului de novaţie şi a sumei de 585.062 RON aferentă contractului de prestări-servicii nr. x/04.03.2013, în total recurenta solicitând suma de 1.233.780,41 RON.

Conform dispoziţiilor art. 99 C. proc. civ. coroborat cu art. 101 alin. (1) acelaşi cod, valoarea litigiului se raportează la capătul de cerere având ca obiect novaţia contractului de prestări-servicii nr. x/15.11.2012, prin care s-a solicitat suma de 648.718,40 RON.

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, decizia atacată nu este susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, având în vedere următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede că: "(1) dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Din analiza cererii de chemare în judecată, rezultă că instanţa a fost învestită cu o acţiune în pretenţii, valoarea capătului de cerere vizând novaţia contractului de prestări-servicii nr. x/15.11.2012 fiind în cuantum de 648.718,40 RON, aceasta situându-se astfel sub limita valorii prag de 1.000.000 RON prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Raportat la dispoziţiile legale anterior evocate, se impune a fi făcută precizarea că, în speţă, admisibilitatea în principiu a recursului nu se raportează la decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reţinut că, efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia civilă nr. 27 din 12 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, atacată cu recurs, a fost pronunţată anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, respectiv 20 iulie 2017.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, având în vederea valoarea litigiului şi dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în forma în vigoare la momentul pronunţării deciziei recurate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Administrarea Domeniului Public Bucureşti S.A..

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă prin întâmpinare şi punctul de vedere asupra raportului depuse la dosar, Înalta Curte urmează să respingă această solicitare, conform art. 452 C. proc. civ., având în vedere că nu au fost dovedite cheltuielile de judecată, prin depunerea la dosar a înscrisurilor justificative

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Administrarea Domeniului Public Bucureşti S.A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă.

Respinge cererea pârâtei S.C. A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2018.