Tort claim for illegal lake and winery damages: main appeal inadmissible, incidental appeal moot; damages award stands
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the main appeal as inadmissible and the incidental appeal as moot, leaving intact the Court of Appeal decision that partially upheld the claim and ordered the defendant to pay 60,760 RON in damages to the plaintiff. The dispute arose from the plaintiff's tort claim (civil liability under art. 1357 Civil Code) seeking demolition of an illegally built artificial lake, restoration of land, and compensation for damage to a winery; the trial court had dismissed the claim, but the appellate court awarded partial damages. The High Court ruled that the appellate decision was final and not subject to appeal because the case had been filed before 20 July 2017 and the claim’s value (236,116 RON) was below the 1,000,000 RON threshold under art. XVIII(2) of Law No. 2/2013, as interpreted in light of Constitutional Court Decision No. 369/2017, which applies only to proceedings commenced after that date; the incidental appeal therefore had no effect.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 175 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1357 alin. (1) C. civ, art. 1386 alin. (1) C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ; Tort claim for illegal lake and winery damages: main appeal inadmissible, incidental appeal moot; damages award stands: La data de 02 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs incident împotriva deciziei nr. 1601 din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 mai 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2014, sub nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând să fie obligaţi în solidar la desfiinţarea lacului construit nelegal pe terenul situat în Comuna Corcova, jud. Mehedinţi şi la aducerea terenului la starea iniţială, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sub sancţiunea unor daune cominatorii de 500 RON pe ziua de întârziere
În subsidiar, în cazul în care pârâţii nu îşi îndeplinesc obligaţia în termenul de 60 de zile, să fie autorizată la efectuarea lucrărilor de desfiinţare a lacului artificial construit şi de aducere a terenului la starea iniţială, pe cheltuiala pârâţilor.
De asemenea, să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 236.116 RON (echivalentul a 53.420 EURO calculaţi la cursul BNR din 18.11.2014 - 1 EURO = 4,42 RON) cu titlu de prejudiciu efectiv suportat ca urmare a deteriorării cramei prin construcţia nelegală a lacului şi fără măsuri de asigurare a construcţiilor din împrejurimile lacului respectiv şi la plata tuturor cheltuielilor de judecată cauzate de acest litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 96 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C..
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. faţă de pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate şi s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul B..
Prin decizia nr. 1601 din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L., a fost schimbată în parte sentinţa primei instanţe în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligat pârâtul B. la plata sumei de 60.760 RON către reclamantă reprezentând despăgubiri. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
La data de 28 august 2017, recurentul-pârât B. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1601 din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că prin încheierea din 31.05.2017, instanţa de apel a repus cauza pe rol pentru a se relua judecata în complet de divergenţă, părţile fiind citate pentru termenul din 15.06.2017 când li s-a pus în vedere să reitereze concluziile pe fondul cauzei, situaţie care în opinia recurentului atrage incidenţa dispoziţiilor art. 175 C. proc. civ. fiind de neconceput ca părţile să nu cunoască raţiunile care au stat la baza divergenţei judecătorilor.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că din întregul probatoriu administrat nu a rezultat legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă delictuală, conform art. 1357 alin. (1) C. civ.
La data de 02 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs incident împotriva deciziei nr. 1601 din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că decizia recurată este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1386 alin. (1) C. civ., fiind îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale, motiv pentru care instanţa trebuia să dispună obligarea pârâtului la readucerea terenului la starea iniţială.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii având în vedere că deşi se reţine că sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a considerat că nu se impune ca intimatul să desfiinţeze lacul artificial şi să aducă terenul la starea iniţială, conform art. 1386 alin. (1) C. civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 02 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului pârâtului B. ca neîntemeiat.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11 decembrie 2017, recurentul-pârât a solicitat, în principal, respingerea recursului reclamantei A. S.R.L. ca inadmisibil şi în subsidiar, ca neîntemeiat.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia propusă fiind de respingere a recursului principal ca inadmisibil şi a celui incident ca rămas fără efect.
Prin încheierea din 09 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând recursurile formulate, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul principal este inadmisibil, iar recursul incident este rămas fără efect, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:
"hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului." Înalta Curte constată că hotărârea atacată este pronunţată într-o cerere evaluabilă în bani, valoarea fiind de 236.116 RON (echivalentul a 53.420 euro), prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.
Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."
Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.
Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Astfel, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României şi art. 457 C. proc. civ., întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte va respinge recursul principal ca inadmisibil.
În ceea ce priveşte recursul incident, în raport cu soluţia dată asupra recursului principal, în temeiul art. 491 rap. la art. 472 alin. (2) C. proc. civ., acesta va fi respins ca rămas fără efect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul principal declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 1601 din 15 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1601 din 15 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca rămas fără efect.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2018.