Jurisdictional conflict over annulment of a professional order's internal electoral regulation: private-law organizational act versus administrative act under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 11 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12 iunie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMANIA, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să dispună anularea Regulamentului electoral adoptat de OAMGMAMR, organizaţia naţională, prin Hotărârea nr. 36 din 24 noiembrie 2016.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că se impune anularea Regulamentului întrucât cuprinde dispoziţii care nu au caracter rezonabil.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes, excepţia de inadmisibilitate şi excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată, arătând în esenţă că nu există motive de nulitate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm. C. proc. civ.

La termenul din 6 noiembrie 2017, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4145 din 6 noiembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantă în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţie Civilă.

În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a făcut aplicarea art. 1 din Regulamentul electoral al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, care reglementează alegerea organelor de conducere, atât la nivel teritorial cât şi la nivel naţional, a art. 4 din O.U.G. nr. 144/2008, a art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004, reţinând că actul contestat, deşi este emis de o autoritate publică, totuşi nu reprezintă un act administrativ, nefiind emis în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ci este un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, Tribunalul Bucureşti fiind competent conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 755 din 29 martie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale.

A declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

A suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În fundamentarea acestei hotărâri cea de-a doua instanţă a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 144/2008, art. 38 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004, considerând că actul contestat este un act administrativ în regim de putere publică, împrejurare faţă de care s-a apreciat că în determinarea instanţei competente material şi teritorial sunt incidente dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că instanţa competentă material şi teritorial în soluţionarea pricinii este Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, controlul şi supravegherea exercitării profesiilor de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical sunt realizate de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, denumite în continuare autorităţi competente române, în conformitate cu atribuţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică este orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 act administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.

Din aplicarea coroborată a evocatelor dispoziţii legale rezultă faptul că actul contestat este un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România care, nefiind un act administrativ tipic sau asimilat, nici nu atrage incidenţa dispoziţiilor de competenţă speciale instituite Legea nr. 554/2004.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că instanţa competentă în soluţionarea pricinii este Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.