Negative jurisdictional conflict in commercial debt dispute resolved by assigning jurisdiction to the plaintiff’s chosen court

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, la data de 08 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pârâtul C. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3.040 RON reprezentând debit principal şi la plata sumei de 1.835,16 RON reprezentând penalităţi de întârziere.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1013 şi urm. C. proc. civ., art. 1270, art. 1272, art. 1170, art. 1164, art. 1516 şi art. 1530 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7216 din 20 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de instanţă şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buzău.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în raport cu dispoziţiile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Buzău, având în vedere că domiciliul pârâtului se află în Buzău.

Prin sentinţa civilă nr. 5100 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a invocat în mod nelegal, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale. Prin aceeaşi sentinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. S-a constatat conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe, a fost prezentată situaţia de fapt şi motivarea dintr-un alt dosar, fiind menţionate alte părţi decât cele din dosarul nr. x/2017.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 noiembrie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în soluţionarea regulatorului de competenţă, vor fi avute în vedere cererea de chemare în judecată, actele aflate la dosar şi dispoziţiile legale incidente în cauză, observând totodată că sentinţa pronunţată de Judecătoria Buzău conţine considerente străine litigiului pendinte.

Astfel, instanţa reţine că obiectul dosarului îl reprezintă cererea de valoare redusă formulată de reclamantă, prin care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 3.040 RON reprezentând debit principal şi la plata sumei de 1.835,16 RON reprezentând penalităţi de întârziere.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Distinct de considerentele expuse anterior, se subliniază modalitatea în care legiuitorul a înţeles să reglementeze în Noul C. proc. civ. regimul excepţiilor de necompetenţă, statuând asupra posibilităţii invocării din oficiu a acestei excepţii doar în cazul necompetenţei generale a instanţelor şi al necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică, cu distincţiile arătate în art. 130 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.. În consecinţă, o asemenea necompetenţă nu poate fi invocată, din oficiu, de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce priveşte persoana care poate sesiza această neregularitate.

În raport cu considerentele anterior expuse, de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în temeiul cărora reclamanta are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate.

În consecinţă, în raport cu considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2018.