Negative conflict of jurisdiction in labor wage recovery resolved by assigning competence to the employer's headquarters location

Şedinţa publică din data de 11 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 septembrie 2017 şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta A.N. "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret - prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.611 RON, reprezentând plata nedatorată pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administraţia Naţională Apele Romane/Administraţia Bazinală de Apă Şiret - prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform dispoziţiilor Deciziei Directorului General al Administraţiei Naţionale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816 din 14 decembrie 2015 şi a Notei ANAR nr. 24484 din 14 decembrie 2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 266 şi art. 269 alin. (1), (2) din Codul Muncii, precum şi art. 92 şi art. 194 C. proc. civ., art. 253 şi art. 256 din Codul Muncii, coroborat cu art. 1341, art. 1470 şi art. 1635 din C. civ.

Tribunalul Suceava, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1417 din 11 decembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "obligaţia de a face" formulată de reclamanta A.N. "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET prin SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR SUCEAVA în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bacău reţinând următoarele:

Art. 269 alin. (2) Codul muncii nu conţine niciun indiciu al intenţiei legiuitorului de a se raporta, în toate cazurile, la sediul angajatorului cu care salariatul a încheiat contractul de muncă, iar referirea generică la domiciliul/sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Potrivit art. 10 din Codul muncii, "contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Art. 14 alin. (2) din Codul muncii, dispune că "persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice".

Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996, (1) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a constatat că Administraţia Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind şi titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtul.

Ca urmare, instanţa a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la această subunitate.

Tribunalul Bacău, secţia I civilă prin sentinţa civilă nr. 203 din 14 martie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta AN "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET PRIN SISTEMUL HIDROTEHNIC INDEPENDENT SIRET, în favoarea Tribunalului Suceava.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului pentru pronunţarea regulatorului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A suspendat judecata cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ.

În fundamentarea acestei decizii cea de-a doua instanţă a reţinut, în esenţă, că la termenul din 14 martie 2018, la solicitarea completului de judecată, atât reprezentantul convenţional al Administraţiei Bazinale de Apă Siret, cât şi reprezentantul convenţional al Sistemului Hidrotehnic Independent Siret, au arătat că reclamantul în prezenta cauză este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret. S-a arătat că motivul pentru care în cererea de chemare în judecată iniţială a fost trecută şi A.N. Apele Române, şi Administraţia Bazinală de Apă Siret, este acela că Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, deşi are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.

În aceste condiţii, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bacău şi, în aplicarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii faţă de faptul că în speţă, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, sediul acestuia aflându-se în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, s-a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Suceava este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

Obiectul principal al acţiunii îl reprezintă cererea reclamantei - angajator de obligare a pârâtului - angajat la plata unei sume de bani reprezentând drepturi salariale nedatorate, litigiul intrând astfel în aria de reglementare a Codului muncii.

În reglementarea actuală, în materia conflictelor de muncă, competenţa teritorială se stabileşte conform normelor cuprinse în art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, conform cărora judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ., cererile adresându-se instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau sediul, indiferent dacă reclamantul este angajatorul sau angajatul.

În mod similar, art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabileşte că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

La solicitarea Tribunalului Bacău a fost precizat cadrul procesual subiectiv în sensul că a fost indicat ca reclamant în cauză Sistemul Hidrotehnic Independent Siret cu sediul în Suceava, acesta având calitatea de angajator în sensul avut în vedere de legislaţia din domeniul muncii.

Chestiunea legitimării procesuale a reclamantului faţă de împrejurarea că angajatorul are sau nu personalitate juridică nu poate precede, în analiză şi nu poate influenţa problema competenţei teritoriale, întrucât examinarea folosinţei şi exerciţiului drepturilor procedurale nu poate fi făcută decât de către instanţa competentă material şi teritorial.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Tribunalul Suceava este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.