Negative conflict of jurisdiction: Tribunal exclusive competence after timely interlocutory validation of material and territorial jurisdiction

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, sub numărul x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a oraşului Videle, reprezentata legal prin Primar Badanoiu Nicolae a chemat în judecată pârâta Cabinet Individual Avocat A. solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 10.980 RON reprezentând c/v servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi reprezentare juridică;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 1.138 RON reprezentând daune-interese sub forma de dobânzi penalizatoare calculate până la achitarea integrală a debitului, conform Deciziei nr. 16/2016 a Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Teleorman.

Prin sentinţa civilă nr. 251 din 16 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta Cabinet Individual Avocat A. prin întâmpinare şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în raport cu dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. şi art. 107 alin. (1) acelaşi cod, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Suceava, având în vedere valoarea litigiului şi faptul că pârâta are sediul în municipiul Suceava.

Prin sentinţa civilă nr. 3461 din 12 septembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2017, au fost admise excepţia necompetenţei materiale şi excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman. Totodată, a fost constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Suceava şi Tribunalul Teleorman şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie si Justiţie cu soluţionarea acestuia.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut în esenţă că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Teleorman, având în vedere că această instanţă a constatat, la primul termen de judecată, prin încheiere interlocutorie, că este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 noiembrie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul dosarului îl constituie pretenţii în cuantum de 10.980 RON reprezentând c/v servicii juridice de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică şi 1.138 RON reprezentând daune-interese.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, aspect ce relevă faptul că, momentul procesual ce limitează posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă materială şi teritorială de ordine publică este primul termen la care părţile au fost legal citate.

În speţă, astfel cum rezultă din practicaua sentinţei civile nr. 251 din 16 mai 2017, Tribunalul Teleorman a constatat, la primul termen de judecată, conform art. 131 C. proc. civ., că este instanţa competentă general, material si teritorial să soluţioneze cauza, cu indicarea temeiului de drept.

La acelaşi termen, instanţa a închis dezbaterile pe fondul cauzei, conform art. 394 C. proc. civ., depăşind momentul procesual privind verificarea competenţei.

Încheierea pronunţată în temeiul art. 131 C. proc. civ. are caracter interlocutoriu.

Înalta Curte constată că, excepţia necompetenţei teritoriale şi excepţia necompetenţei materiale au fost invocate de Tribunalul Teleorman cu depăşirea momentului procesual prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, instanţa iniţial sesizată a devenit exclusiv competentă să soluţioneze cauza, fiind înlăturată competenţa Judecătoriei Suceava.

În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2018.