Creditor's appeal over revocatory action sent to Cluj Court of Appeal; appellate ruling left intact.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 9 ianuarie 2017 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. x/2014 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A. - mama, invocată de pârâţii B. şi A. în întâmpinare.

În temeiul art. 1562-1565 C. civ. s-a admis acţiunea civilă revocatorie formulată de reclamanta S.C. C. S.A. în contradictoriu cu pârâţii B., A. şi A. - fiica şi s-a constatat inopozabil faţă de reclamanta S.C. C. S.A. contractul de donaţie autentic încheiat la data de 31 ianuarie 2014 sub nr. x la Biroul Notarului Public D. cu sediul în Dragomireşti, între donatorii B. şi A. (mama) şi donatara A. - fiica, având ca obiect imobilul compus din casa de locuit în suprafaţă de 110 m.p. situată în Dragomireşti, nr. 273, str. x, jud. Maramureş şi terenul aferent în suprafaţă de 875 m.p., imobil înscris în CF x, nr. cad. x.

În temeiul art. 1565 C. civ. s-a dispus indisponibilizarea imobilului compus din casa de locuit în suprafaţă de 110 m.p. situată în Dragomireşti, nr. 273, str. x, jud. Maramureş şi terenul aferent în suprafaţă de 875 m.p., imobil înscris în CF x, nr. cad. x, până la încetarea executării silite a creanţei în sumă de 133.881,46 RON, existente la data de 10 ianuarie 2014, pe care debitorii B. şi A. - mama, o datorează creditoarei S.C. C. S.A.

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dispoziţiei de indisponibilizare a imobilului.

În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 au fost obligaţii pârâţii B. şi A. (mama) la plata către Stat a sumei de 2.520 RON, de care a fost scutită prin încheierea din data de 14 aprilie 2016 prin care li s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

Au fost obligaţi pârâţii B. şi A. (mama) în solidar să plătească reclamantei S.C. C. S.A. suma de 1827 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 480 din 18 octombrie 2017 Tribunalul Maramureş a admis apelul declarat de către apelanţii pârâţi B., A. şi A., împotriva sentinţei civile nr. 1 din 9 ianuarie 2017, pronunţată de către Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. x/2014, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea revocatorie formulată de către reclamanta S.C. C. S.A. împotriva pârâţilor: B., A. (mama) şi A. (fiica).

A obligat pe reclamantă la plata către stat a sumei de 2520 RON reprezentând contravaloarea expertizei grafoscopice efectuate de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.

A înlăturat dispoziţia de obligare a pârâţilor B. şi A. (mama) la plata către stat a sumei de 2520 RON de plata cărora au fost scutiţi prin încheierea din 14 aprilie 2016.

A înlăturat dispoziţia de obligare a pârâţilor B., A. (mama) în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 1827 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1 din 9 ianuarie 2017, pronunţate de către Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. x/2014, care nu sunt incompatibile cu decizia din apel.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. C. S.A..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. l lit. k) şi a) art. 95 pct. l C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar rară a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. l C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 480 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.