Enforcement challenge appeal routed to Court of Appeal for time-bar procedural review

Şedinţa publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1054 pronunţată la data de 5 iulie 2017 de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2017, pronunţată de Judecătoria Caracal s-a respins excepţia netimbrării şi a lipsei calităţii procesuale active, invocate de intimată, prin întâmpinare.

S-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea I.I. A. Întreprindere Individuală în contradictoriu cu intimata B. S.A. şi s-a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr. x/2017 al BEJ C..

Intimata a fost obligată la plata sumei de 987 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, în favoarea contestatorului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta intimată B. S.A, solicitând admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii ca neîntemeiată şi nedovedită a contestaţiei la executare formulată de I.I. A. Întreprindere Individuală, scutirea de la plata cheltuielilor de judecată acordate.

Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 430 din 14 decembrie 2017, a admis excepţia tardivităţii apelului.

A respins apelul declarat de apelanta intimată B. S.A., cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1054 pronunţată la data de 05.07. 2017 de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata contestatoarea I.I. A. Întreprindere Individuală, cu sediul în municipiul Caracal, b-dul x, nr. 66, judeţul Olt, ca tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă B. S.A..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere de competenţa judecătoriei în primă instanţă.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reţine faptul că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Craiova, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 430 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.