Inadmissibility of appeal against final chamber decision on reexamination of civil procedural annulment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving in force the Court of Appeal's chamber order of January 17, 2018, which had rejected the plaintiff's request for reexamination; the plaintiff originally sought to compel the Public Prosecutor’s Office to resolve judicial incompatibilities and recusals and to pay daily penalties for non-compliance, but her initial claim was annulled in November 2017 for failing to cure procedural defects. The decisive legal basis is Article 200(7) of the Code of Civil Procedure, which establishes that decisions resolving requests for reexamination of annulment orders are final and immediately effective, thereby excluding the availability of further ordinary appeals under the principles of the uniqueness and legality of appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 200 alin. (3) C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 200 alin. (7) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final chamber decision on reexamination of civil procedural annulment: Împotriva acestei încheieri a formulat apel recurenta-reclamantă A., cererea fiind calificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la acest termen, în temeiul art. 97 C. proc. civ., ca fiind recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 mai 2018
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând obligarea acestuia să facă toate demersurile legale, inclusiv la Consiliul Superior al Magistraturii, pentru înlăturarea tuturor incompatibilităţilor şi recuzărilor în cauzele penale, cu scopul de a-i pune la dispoziţie o instanţă conform art. 6 şi 1 din CEDO şi, de asemenea, să fie obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să respecte şi să aplice legile României şi toate procedurile legale, precum şi obligarea aceleaşi pârâte la plata de daune interese de 1.000 RON/zi până la îndeplinirea tuturor obligaţiilor legale pe care le are ca instituţie.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 17 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, a fost anulată cererea reclamantei, Curtea reţinând că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei cuprinse în rezoluţia întocmită la primirea cererii.
În cadrul acestei rezoluţii instanţa, în temeiul art. 194 alin. (1) rap. la art. 200 alin. (3) C. proc. civ., a dispus efectuarea unei comunicări către reclamantă cu menţiunea ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să îndeplinească următoarele obligaţii, sub sancţiunea anulării: indicarea obiectului cererii, arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, indicarea destinatarului cererii, având în vedere că în antetul cererii apare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, depunerea înscrisurilor la care s-a făcut referire în cerere şi indicarea temeiului de drept al acţiunii.
Împotriva acestei încheieri reclamanta a formulat o cerere, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, la data de 5 decembrie 2017, prin care a solicitat, în termenul legal, reexaminarea încheierii din Camera de Consiliu nr. 17 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, solicitând reluarea judecăţii cererii sale iniţiale.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018 a respins cererea de reexaminare formulată de către reclamanta A., împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr. 17 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel recurenta-reclamantă A., cererea fiind calificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la acest termen, în temeiul art. 97 C. proc. civ., ca fiind recurs.
Recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei încheieri definitive.
Potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ., cererea de reexaminare reglementată de alin. (5) al aceluiaşi text de lege se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2).
Aşadar, încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul unicităţii şi legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., conform căruia împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.