Supreme Court declinatory ruling on jurisdictional incompetence in civil appeal hierarchy

Şedinţa publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 4937 din 12 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Braşov s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a admis contestaţia formulată de A. S.A. în contradictoriu cu intimatul B..

S-a constatat că pentru notificarea înregistrată la A. S.A. cu nr. x din 1 septembrie 2016, nu sunt întrunite cumulativ cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016.

În baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016.

A fost obligat intimatul B. să achite reclamantei suma de 20 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B., solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii contestaţiei formulate de C. S.A..

Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1937/A din 20 octombrie 2017 a respins apelul declarat apelantul B. în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4937 din 12 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât B..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere de competenţa judecătoriei în primă instanţă.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reţine faptul că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Braşov, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1937/A din 20 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Braşov.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.