Jurisdictional competence for cassation appeals in low-value civil cases following constitutional invalidation of the transitional threshold

Şedinţa publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 945 din 4 mai 2017 Judecătoria Vaslui a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C., PENTRU INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII NORD-EST, în contradictoriul cu pârâtul A..

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 2.150,76 RON, compusă din: 134,38 RON reprezentând cota de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor, potrivit art. 30 din Legea nr. 50/1991 şi suma de 941 RON reprezentând cota de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor potrivit art. 40 din Legea nr. 10/1995 şi penalităţile de întârziere aferente fiecărei cote.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termenul prevăzut de lege, reclamantul A..

Tribunalul Vaslui, secţia Civilă, prin decizia nr. 1470/A din 26 octombrie 2017, a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 945 din 4 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Vaslui, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

A obligat apelantul A. să achite intimatului INSPECTORATULUI DE STAT ÎN CONSTRUCŢII suma de 1075,38 RON din care suma de 134,38 RON reprezentând cota de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor, potrivit art. 30 din Legea nr. 50/1991 şi suma de 941 RON reprezentând cota de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor potrivit art. 40 din Legea nr. 10/1995 precum şi a penalităţilor legale aferente acestor două cote calculate de data expirării termenului de 15 zile de la comunicarea către apelant a Notificării emise de Inspectoratul de Stat în Construcţii nr. 40973 din 31 octombrie 2016.

A păstrat celelalte dispoziţii ce nu contravin prezentei decizii.

A obligat intimatul să achite apelantului suma de 113 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII I.S.C. - INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII NORD-EST, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă care, prin decizia nr. 32 din 13 februarie 2018, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursului declarat de INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII I.S.C. - INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII NORD-EST împotriva deciziei civile nr. 1470/A din 26 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Vaslui, instanţa raportându-se la considerentele deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Vaslui, secţia Civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. l lit. k) şi a) art. 95 pct. l C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. l C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Vaslui, secţia Civilă, revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII I.S.C. - INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCŢII NORD EST împotriva deciziei nr. 1470/A din 26 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia Civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Iaşi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.