Jurisdictional declination of cassation appeal for ordinary civil procedure governed by hierarchical instance structure

Şedinţa publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud în data de 8 noiembrie 2016 sub dosar nr. x/2016 creditoarea A. a solicitat ca în contradictoriu cu debitorii B. şi C., prin hotărâre judecătorească:

- să se constate inaplicabilitatea Legii nr. 77/2016 asupra Contractului de credit nr. x din 18 iulie 2008, fiind vorba despre un contract încheiat sub imperiul C. civ. din 1864;

- să se constate faptul că notificarea nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege;

- să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării notificării înregistrată sub nr. x din 28 octombrie 2016;

- să se dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 379/2017, Judecătoria Aiud a admis contestaţia formulată şi precizată de către creditoarea A., în contradictoriu cu debitorii B. şi C., a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a procedurii dării în plată prevăzute de Legea nr. 77/2016 cu privire la imobilul înscris în CF x cu nr. top. x şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016, raportat la notificarea înregistrată la creditoare sub nr. x din 28 octombrie 2016. De asemenea, a obligat pe cei doi intimaţi, în solidar, la plata în favoarea creditoarei a sumei de 20 de RON cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel C. şi B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, respectiv respingerea contestaţiei formulate şi precizate de intimata A., identificata prin CUI x, cu sediul în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel şi în faţa instanţei de fond.

Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, prin decizia nr. 1641/A din 21 decembrie 2017 a respins apelul declarat de apelanţii-pârâţi B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 379/2017 pronunţată de Judecătoria Aiud în dosar nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-pârâţi B. şi C..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, în apel, într-o cerere de competenţa judecătoriei în primă instanţă.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reţine faptul că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Alba-Iulia, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 379/2017.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Alba-Iulia.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.