Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1747/2018 AI generated

Thermal energy debt appeal declared inadmissible for lack of jurisdiction and remanded to the Court of Appeal

Case Number Decizia nr. 1747/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice upheld its own lack of material jurisdiction, declining to adjudicate the appeal and referring the case to the Bucharest Court of Appeal for competent resolution. The dispute originated from a civil action by a thermal energy distribution company against a consumer for unpaid service charges, which was partially granted by the first-instance court and subsequently affirmed on appeal by the Constanța Tribunal; the consumer filed an extraordinary appeal (recurs) against the appellate decision. The High Court ruled that under the transitional provisions of Law No. 2/2013 and Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, appeals are not admissible against judgments in monetary claims up to 1,000,000 RON, creating a legislative gap regarding the competent court for such appeals when the lower instance is a Tribunal. Applying the principle of analogy under Article 5(3) of the Code of Civil Procedure and interpreting Article 483(4) extensively, the Court determined that the hierarchically superior instance to a Tribunal is the Court of Appeal, thereby establishing that the latter possesses the competence to hear the referred appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 5 C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 5 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ; Thermal energy debt appeal declared inadmissible for lack of jurisdiction and remanded to the Court of Appeal: Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Keywords

AI generated
lack of jurisdiction unpaid debt civil judgment transitional provisions legislative competence transitional justice

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 1 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE S.A. Constanţa a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 647,39 RON, reprezentând contravaloarea energiei termice consumate şi neachitate, aferente lunii martie 2014, şi 6,17 RON penalităţi de întârziere, aferente lunii martie 2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 13504 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE, în contradictoriu cu pârâtul A.. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 647,39 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x DER nr. x din 30 aprilie 2014. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 6,17 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, ca neîntemeiată. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 70,07 RON către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 13504 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2016, în termen legal, la data de 21 decembrie 2016, a declarat apel apelantul-pârât A., solicitând admiterea căii de atac, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei apelate şi respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1452 din 2 noiembrie 2017 a respins apelul declarat de apelantul A., cu domiciliul în Constanta, în contradictoriu cu intimata B. S.A.. Constanţa, cu sediul în Constanţa, str. x A, împotriva sentinţei civile nr. 13504 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul-pârât A..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. l lit. k) şi a) art. 95 pct. l C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar rară a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. l C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Constanţa, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 1452 din 2 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Constanţa.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.