Tax penalty enforcement: Competence exception admitted, appeal declinatory transferred to Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 10 mai 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă la data de 21 mai 2014, reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare în Reorganizare, prin administrator judiciar A. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1090831,70 RON compusă din factura de penalitate nr. x/31.12.2013 si tabel de calcul penalitate aferent, facturile nr. x din 24.02.2012; nr. x din 26.03.2012, nr. x din 25.04.2012, x din 25.02.2013, nr. x din 15.03.2013, nr. x din 15.03.2013, nr. x din 25.04.2013, nr. x din 24.05.2013, nr. x din 19.06.2013, nr. x din 23.07.2013, nr. x din 19.08.2013, nr. x din 25.10.2013, nr. x din 18.11.2013, neîncasate la scadenta si fac obiectul calcului de penalitate.

Prin sentinţa civilă nr. 127/2014 a Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea reclamantei Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare în Reorganizare, prin administrator judiciar A. SPRL şi a fost obligată pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. la plata către reclamantă a sumei de 1.090.831,70 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 31.12.2013.

Prin decizia civilă nr. 843 din 5 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca lipsite de interes apelurile declarate de pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., a casat decizia nr. 843/2015 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ca instanţă de recurs.

Prin decizia nr. 124/2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au fost admise recursurile declarate de pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., au fost casate sentinţele recurate şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 4406 din 20 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă cererea de suspendare ca nefondată.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare RA prin lichidator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.090.831,70 de RON reprezentând penalităţi, fiind respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, care a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4406 din 20 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 martie 2018.

La termenul de judecată din 10 mai 2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a Înaltei Curţi.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăseşte în conţinutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenţei de atribuţiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanţă -, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluţie legislativă diferită, prin indicarea expresă şi limitativă a cazurilor de atribuire a competenţei în favoarea Înaltei Curţi. Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea intenţiei legiuitorului la edictarea normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condiţiile în care legiuitorul a limitat competenţa Înaltei Curţi la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competenţă, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora "Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, a constatat că, prin impunerea unui prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în accesul la această cale extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, norma contravenind dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie (paragraful 29 din decizie).

Din considerentele deciziei în discuţie nu rezultă că accesul nediscriminatoriu la calea de atac, ce intră în conţinutul dreptului la un proces echitabil, ar include imperativ accesul la un recurs soluţionat de către înalta Curte, în sensul că dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie ar fi încălcate în măsura în care înalta Curte nu soluţionează recursurile în toate litigiile vizând cereri evaluabile în bani.

În viziunea Curţii Constituţionale, conformitatea cu Constituţia este asigurată prin simpla recunoaştere a dreptului la recurs în aceste litigii, indiferent de valoarea obiectului cererii, şi nu prin accesul la o anumită instanţă.

În absenţa unor considerente în acest sens, nu se poate deduce din decizia Curţii Constituţionale o statuare asupra încălcării dreptului la un proces echitabil prin absenţa accesului la recurs la instanţa supremă, cu atât mai mult cu cât, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, de exemplu, o decizie recentă, publicată ulterior Deciziei nr. 369/2017, respectiv Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 635 din 3.08.2017).

Chiar atunci când a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie referitoare la rolul Înaltei Curţi în unificarea jurisprudenţei (paragrafele 30 şi 31 din decizie), Curtea Constituţională a avut în vedere aceeaşi perspectivă a absenţei accesului la calea de atac a recursului, şi nu a accesului la Înalta Curte, ca instanţă de recurs. De altfel, considerentele pe acest aspect vizează exclusiv "cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", ceea ce înseamnă că s-a acceptat premisa că nu toate recursurile intră de plano în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa competentă de a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Astfel, în aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Bucureşti revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea acestei instanţe.

În conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4406 din 20 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2018.