Revision petition annulled for failure to articulate statutory grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section II) annulled the petition for revision as formally defective, leaving the earlier Court of Appeal decision dismissing the debtor's appeal as inadmissible and the Cassation Court's subsequent dismissal of the debtor's appeal and nullity challenge in force. The dispute concerned a civil execution proceeding initiated by a creditor based on a 2000 judgment, where the debtor had successfully challenged the execution on the basis that the creditor's right to force execution had prescribed, resulting in the annulment of the bailiff's execution minutes and the refund of judicial fees; the creditor subsequently attempted to overturn this via a revision petition. Applying Articles 194, 196(1), and 509(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that revision is an extraordinary remedy subject to strict interpretation and that the petition failed to meet the mandatory formal requirements for validity because it did not identify or develop specific grounds for revision that correspond to the statutory exhaustive list of cases, rendering the submission null and impossible for the court to analyze.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 194 C. proc. civ, art. 196 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) C. proc. civ; Revision petition annulled for failure to articulate statutory grounds: Împotriva acestei decizii a formulat cerere revizuire pârâta A., care a fost soluţionată prin decizia nr. 1021 din 7 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul anulării ca informă, în raport cu dispoziţiile art. 194 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2018
Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2493/2014 din 22 octombrie 2014, Judecătoria Bârlad a anulat cererea reconvenţională formulată de creditoarea A., în contradictoriu cu contestatoarea B.. Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins contestaţia la executare formulată de B., privind executarea din dosarul nr. x/2009 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc C., procesul-verbal din 2 iulie 2014.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel B., fiind soluţionat prin decizia nr. 118/A/2015 din 4 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2014, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei civile nr. 2493/2014 din 22 octombrie 2014 a Judecătoriei Bârlad. A fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea B., în contradictoriu cu intimata A., privind executarea titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 955/26.10.2000 pronunţată în dosarul nr. x/2000 de Judecătoria Murgeni.
S-a constatat prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 955/26.10.2000 pronunţată în dosarul nr. x/2000 de Judecătoria Murgeni şi, în consecinţă, a fost anulat procesul-verbal întocmit la data de 2 iulie 2014 de Biroul Executorului Judecătoresc C., în dosarul de executare nr. 20/2000.
S-a dispus restituirea sumei de 1500 RON achitată de contestatoare cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs A., fiind soluţionat prin decizia nr. 443/2015 din 29 iunie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă, în sensul respingerii ca inadmisibil.
Prin decizia nr. 777 din 13 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâta A. împotriva deciziei nr. 443/2015 din 29 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.
În fundamentarea acestei decizii, s-a reţinut, în esenţă, că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate la care se referă dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1766 din 20 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 777 din 13 aprilie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere revizuire pârâta A., care a fost soluţionată prin decizia nr. 1021 din 7 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul anulării ca informă, în raport cu dispoziţiile art. 194 C. proc. civ.
La data de 22 august 2017, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire.
În motivarea cererii au fost expuse aprecieri ale revizuentei în legătură cu litigiile în care aceasta a fost parte, fiind invocate aspecte de fapt ale cauzei.
Analizând cu prioritate condiţiile privind regularitatea formulării cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 194 şi art. 196 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Dispoziţiile care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare şi aplicare atât în privinţa condiţiilor de admisibilitate, cât şi în privinţa motivelor de exercitare a acestei căi de atac.
Verificând regularitatea sesizării instanţei, se constată că dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. stabilesc că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre altele, arătarea motivelor pe care aceasta se întemeiază.
Caracterul imperativ al cerinţei anterior menţionate rezultă din dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ. care sancţionează cu nulitatea cererea ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Fiind vorba de norme de drept comun, rezultă că acestea sunt aplicabile atât căilor de atac de reformare, cât şi căilor de atac retractare.
Aplicând aceste dispoziţii legale în materia revizuirii, se constată că indicarea şi dezvoltarea motivelor de revizuire reprezintă o cerinţă obligatorie pe care trebuie să o îndeplinească cererea de revizuire, cerinţă a cărei nerespectare conduce la imposibilitatea instanţei de retractare de a analiza cererea cu care a fost învestită.
Verificând cerinţele formale ale actului de sesizare a instanţei, se constată că în cuprinsul cererii de revizuire formulate în prezenta cauză nu pot fi identificate motive care să poată fi încadrate în cazurile de revizuire prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
Din modul în care a fost redactată cererea de revizuire, rezultă că aceasta nu îndeplineşte cerinţa imperativă impusă de dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. referitoare la motivarea cererii.
Astfel, caracterul nestructurat al cererii de revizuire formulate în prezenta cauză determină imposibilitatea instanţei de revizuire de a stabili limitele învestirii sale.
Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor legale anterior evocate, care sancţionează cu nulitatea cererea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, se constată că cererea de revizuire formulată de revizuentă nu îndeplineşte cerinţele formale impuse de lege pentru validitatea sa.
Având în vedere că revizuenta A. nu s-a conformat obligaţiei legale de a formula o cerere de revizuire care să cuprindă toate menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 196 alin. (1) din acelaşi act normativ şi să anuleze, ca informă, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta A..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2018.