Waiver of cassation appeal in real estate sale dispute governed by voluntary disposition

Şedinţa publică din data de 10 mai 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 22 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., să dispună obligarea pârâţilor să achiziţioneze în proprietatea reclamantei, fără nicio rezervă sau drept pentru aceştia şi pe cheltuiala lor, un imobil având aceleaşi caracteristici cu imobilul înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.1999, iar în caz de refuz, să fie obligaţi pârâţii la achitarea sumei de 20.000 euro, precum şi instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenţie asupra apartamentului nr. x situat în municipiul Buzău, bd. x, până la îndeplinirea de către pârâţi a uneia dintre aceste obligaţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 422 din 25 ianuarie 2017, Judecătoria Buzău a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., obligând pârâţii să achiziţioneze reclamantei, fără nicio rezervă sau drept pentru aceştia şi pe cheltuiala acestora, un imobil având aceleaşi caracteristici ale imobilului înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.1999, iar, în caz de refuz, să achite reclamantei suma de 90.000 RON, reprezentând contravaloarea de circulaţie (valoarea de piaţă) a unui astfel de imobil, conform raportului de expertiză construcţii întocmit de către expert D., ce face parte integrantă din sentinţă. A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere constând în instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenţie asupra imobilului pârâţilor situat în mun. Buzău, bd. x, judeţ Buzău şi au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 2.859,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi la plata sumei de 724,25 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, restul sumei de 724,25 RON rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâţii B., C..

Prin decizia nr. 799/2017 din 27 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 422 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2015.

A fost admis apelul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte în sensul că admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi respinge ca prescris, petitul 1 al cererii de chemare în judecată privind obligarea pârâţilor să achiziţioneze reclamantei un imobil cu aceleaşi caracteristici cu imobilul înstrăinat prin contractul autentic nr. 2972/14.10.1999 iar, în caz de refuz, la plata sumei de 90.000 RON; înlătură menţiunea admiterii în parte a acţiunii, înlătură obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2859,5 RON către reclamantă şi obligarea acestora la plata sumei de 724,25 RON către stat, constatând că rămâne în sarcina statului şi suma de 724,25 RON reprezentând parte din ajutorul public judiciar acordat reclamantei în dosarul de fond.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei referitoare la respingerea petitului 2 al acţiunii introductive privind instituirea dreptului de retenţie şi la rămânerea în sarcina statului a sumei de 724,25 RON reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei.

A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel formulată de reclamanta apelanta A. şi s-a luat act că pârâţii apelanţi B. şi C. vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 18 decembrie 2017.

La data de 16 martie 2018, recurenta-reclamantă A. a depus la dosarul cauzei cerere de renunţare la judecata recursului, la care a ataşat declaraţia autentificată de BNP E. sub nr. x din 26 februarie 2018, sens în care solicită a se lua act de manifestarea sa de voinţă.

Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurent, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data 16 martie 2018, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de renunţare la judecata recursului.

Potrivit art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act voliţional, de care instanţa urmează a lua act.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voinţă a părţii se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi faptul că această renunţare se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 799/2017 din 27 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentei-reclamante A. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 799/2017 din 27 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2018.