Loss of appeal interest after ECJ preliminary ruling ends suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 19 octombrie 2015, la Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate nulitatea absolută a clauzelor din secţiunea nr. 6 lit. b) teza I din Condiţiile speciale şi din secţiunea nr. 4 pct. 4.1 şi 4.3 din Condiţiile generale ale contractului de credit nr. x/27.03.2008, precum şi a clauzei nr. 5 din Actul Adiţional nr. 1/07.09.2011, pentru încălcarea de către pârâtă a următoarelor obligaţii: a) obligaţiile de informare, consultare şi avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractelor de credit; b) obligaţia de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase/toxice; c) obligaţia de a nu utiliza practici comerciale înşelătoare; d) obligaţia de a nu introduce clauze abuzive în contractele de credit; să fie obligată pârâta să emită un nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract de credit încheiat de consumatorii reclamanţi, care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la data contractării creditului, la cursul CHF-LEU indicat din acea zi.

2. Prin sentinţa civilă nr. 788 din 11 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă cererea reclamanţilor A. şi B..

3. Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului reclamanţilor până la soluţionarea cauzei nr. C-186/2016 aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

4. Împotriva acestei încheieri, pârâta D. S.A. a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În motivarea recursului, s-a arătat că, prin cererea de sesizarea CJUE se urmăreşte cu o întrebare obţinerea unei decizii de îndrumare cu privire la interpretarea tratatelor Uniunii Europene, în acord cu dispoziţiile art. 267 din TFUE.

Astfel, prin decizia pronunţată CJUE nu va statua asupra niciun drept în favoarea unei anumite persoane, ci va arăta modalitatea de interpretare a tratatelor şi cum se vor reflecta acestea asupra legislaţiei naţionale.

În atare condiţii, recurenta-pârâtă apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerinţa textului de lege în baza căruia a fost suspendată soluţionarea apelului, în contextul în care CJUE nu va statua asupra niciunui drept, ci va emite o decizie preliminară interpretativă.

Instanţa de apel a argumentat soluţia de suspendare a cauzei pe considerentul asigurării unei practici unitare în cauze similare, în contextul în care la nivelul Curţii de Apel Bucureşti cauzele simulare au fost soluţionate în mod unitar, aceeaşi tendinţă fiind adoptată şi de către celelalte instanţe din Municipiul Bucureşti şi din ţară.

Prin urmare, având în vedere că soluţia dată de către CJUE nu este în strânsă legătură cu cauza dedusă judecăţii, precum şi împrejurarea că în cadrul dosarului în care a fost admisă cererea sunt alte părţi ce nu au legătură cu niciuna din prezenta cauză, clauzele contractuale fiind diferite, precum şi că această instanţă nu va constata existenţa sau inexistenţa unui drept, recurenta-pârâtă apreciază că în mod greşit instanţa a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

5. Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând în principal că, argumentele recurentei-pârâte se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., normă ce constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură şi că, acestea sunt neîntemeiate întrucât soluţia de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea cauzei C-186/16 de pe rolul CJUE este una legală.

6. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2017, a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus la dosar puncte de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La data de 18 decembrie 2017, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus la dosar note scrise, prin care au invocat excepţia lipsei de interes a recurentei în formularea recursului, având în vedere încetarea motivului de suspendare a cauzei, respectiv Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauza C186/16 privind pe Andriciuc şi alţii pe 20 septembrie 2017.

7. Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a luat în examinare excepţia lipsei de interes invocată de intimaţii-reclamanţi şi a reţinut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiţie de fond pentru exercitarea acţiunii în justiţie. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanţei, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Cum pe parcursul litigiului cererea de recurs promovată de recurentă a devenit lipsită de interes, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică, iar soluţia consacrată de altfel jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii cererii ca lipsită de interes.

În speţă, prin încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. D. S.A., până la soluţionarea de către CJUE a cauzei C-186/16 privind pe Andriciuc şi alţii.

Înalta Curte constată că, la data de 20 septembrie 2017, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la cauza C-186/16, în raport cu care a fost suspendată judecata apelului, astfel că la acest moment motivul suspendării nu mai subzistă, cauza putând fi repusă pe rol.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 20 septembrie 2017, când Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la cauza C-186/16, de la acest moment motivul de suspendare a încetat existând posibilitatea ca judecata apelului să poată continua, la iniţiativa părţii interesate, prin simpla formulare a unei cereri de repunere pe rol. Acest act de procedură este cu mult mai facil decât continuarea demersului procesual specific recursului şi nu implică niciun cost pentru partea interesată, scopul urmărit, acela de continuare a judecăţii, fiind atins cu prioritate, în raport cu efectul unei eventuale casări a încheierii de suspendare recurate în procedura complexă a recursului.

Având în vedere că încheierea recurată nu-şi mai produce efectele, în cauză pronunţându-se o hotărâre cu privire la cauza C-186/16, Înalta Curte apreciază că în prezent analiza legalităţii motivelor de recurs nu mai aduce niciun folos practic recurentei-pârâte, motiv pentru care va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva încheierii din 17 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2018.