Conflict of competence in forced enforcement: effective domicile prevails over registered legal address for determining the competent court

Şedinţa publică din data de 9 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 la data de 09.08.2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimata B. contestaţie la executare împotriva unor forme de executare din dosarul de executare nr. 241/2016 al BEJ C., respectiv împotriva procesului-verbal de constatare întocmit la data de 10.07.2017, a încheierii din data de 03.07.2017, precum şi a procesului-verbal de constatare întocmit în data de 24.05.2017, solicitând instanţei să dispună anularea actelor de executare contestate.

Prin sentinţa civilă nr. 14454/2017 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti s-a admis exceptia necompetentei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Conform art. 714 C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 651 C. proc. civ. republicat (astfel cum a fost modificat prin Legea 138/2014 în vigoare începând cu data de 19.10.2014) instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În cauză, executarea silită în dosarul de executare nr. 241/2016 al BEJ C. a început la data de 25.11.2016 odată cu sesizarea organului de executare de către creditor, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014 prin care a fost modificat art. 651 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte domiciliul contestatorului debitor instanţa a constatat că aceasta are domiciliul legal în municipiul Focşani, str. x, jud. Vrancea. Instanţa a reţinut că debitorul contestator are domiciliul în municipiul Focşani din 06.02.1987 (proces-verbal dosar). De asemenea, la data începerii executării silite contestatorul debitor avea domiciliul în municipiul Focşani şi reşedinţa în mun. Bucureşti, Aleea x, sector 3 astfel cum rezultă din procesul-verbal de la dosar.

Reţinând dispoziţiile art. 86-90 alin. (1) din C. civ., precum şi prevederile art. 27 alin. (1) ş art. 30 din O.U.G. nr. 97/2005, instanţa a apreciat că instanţa de executare este instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului, respectiv domiciliul care este menţionat în actul de identitate opozabil terţilor (inclusiv executorului judecătoresc sau instanţei) conform dispoziţiilor legale amintite. Această soluţie se impune având în vedere că prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. fac referire la domiciliul debitorului, înţelegându-se locuinţa sa principală declarată în faţa autorităţilor publice şi nu locul unde locuieşte în fapt. Aceeaşi concluzie rezultă şi din prevederile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005 şi art. 86 alin. (2) din C. civ. care stabilesc că un cetăţean român nu poate avea în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi/sau o singură reşedinţă, iar în cazul în care aceştia deţin mai multe locuinţe, îşi pot stabili domiciliul sau reşedinţa în oricare dintre ele.

Instanţa a apreciat în sensul că instanţa de executare trebuie stabilită prin raportare la domiciliul legal şi nu prin raportare la locuinţa în fapt a debitorului care se poate modifica după voinţa debitorului, iar creditorul sau executorul poate fi pus în situaţia de a nu cunoaşte domiciliul de fapt debitorului.

De asemenea, instanţa a reţinut că în materia executării silite trebuie să existe o stabilitate din punctul de vedere al competenţei instanţei de executare având în vedere că toate incidentele care se pot ivi pe parcursul executării silite se soluţionează de instanţa de executare, iar un astfel de deziderat nu se poate realiza decât daca se are în vedere domiciliul legal al persoanei şi nu eventualele locuinţe secundare ale acestuia care se pot schimba sau adrese la care acesta poate locui la un anumit moment dat. În acelaşi timp, instanţa a considerat că numai în măsura în care se are în vedere domiciliul legal al persoanei sunt satisfăcute exigenţele de claritate şi previzibilitate ale prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc competenţa instanţei de executare, în caz contrar competenţa urmează să fie lăsată la latitudinea debitorului care poate să aibă în acelaşi timp locuinţa principală într-un loc, pe cea secundată în alt loc, iar în fapt să locuiască în alt loc, fiind afectate interesele creditorului care, prin intermediul executorului judecătoresc, solicitând încuviinţarea instanţei de la domiciliul legal al debitorului ar putea să suporte consecinţele anulării executării silite pe motiv că instanţa care a încuviinţat executarea silită nu ar fi fost competentă întrucât debitorul locuia în fapt la o altă adresă. În acelaşi timp, creditorul care prin intermediul executorului judecătoresc a solicitat încuviinţarea executării silite instanţei în circumscripţia căreia locuieşte efectiv debitorul s-ar vedea supus posibilităţii anulării executării întrucât executarea ar fi fost încuviinţată de o instanţă necompetentă dacă debitorul susţine că locuinţa acestuia era la adresa din cartea de identitate. În acest context, s-a apreciat că numai o astfel de interpretare poate asigura exigenţele de previzibilitate şi claritate a normei juridice în cauză, fără a crea posibilitatea uneia dintre părţi să determine care este instanţa de executare în funcţie de opţiunea sa de a -şi muta locuinţa fără să o declare autorităţilor competente.

Totodată, nu se poate ignora nici faptul că, în cauză, contestatorul debitor deşi a declarat în faţa autorităţilor că domiciliază în municipiul Focşani şi că are reşedinţa în Bucureşti, acesta în fapt locuia în sectorul 4 al municipiului Bucureşti (cel puţin la nivel declarativ, nefiind depus la dosar vreun înscris prin care să se facă dovada domiciliului, în sensul art. 28 din O.U.G. nr. 97/2005). De asemenea, nu se poate ignora nici faptul că debitorul contestator a înţeles să îşi schimbe domiciliul în fapt inclusiv în faza executării silite.

În măsura în care susţine că nu mai locuieşte în municipiul Focşani instanţa a apreciat că debitorul contestator avea obligaţia să aducă la cunoştinţă autorităţilor publice noul său domiciliul astfel încât acesta să fie opozabil tuturor, inclusiv executorului judecătoresc.

Prin urmare, potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 97/2005, dacă debitorul are mai multe locuinţe acesta poate să îşi aleagă drept domiciliul una dintre ele şi să o aducă la cunoştinţa publicului prin menţiunile existente în baza de date administrată de Direcţia de Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date. Or, în cauză, contestatorul debitor a înţeles să îşi aleagă domiciliul legal în municipiul Focşani conform menţiunilor din procesul-verbal de la dosar.

Având în vedere pe de o parte faptul că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. face referire la domiciliul debitorului, iar pe de altă parte necesitatea existenţei unei stabilităţi a instanţei de executare faţă de consecinţele nerespectării normelor privind competenţa instanţei de executare asupra executării silite, precum şi respectarea exigenţelor de previzibilitate, instanţa a apreciat, contrar susţinerilor contestatorului, prin reprezentant convenţional, că instanţa de executare este instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul legal debitorul. Împrejurarea că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Sector 4 Bucureşti nu poate conducă în mod automat la concluzia că această instanţa este instanţă de executare având în vedere că debitorul contestator nu îşi are domiciliul legal în Bucureşti, ci în municipiul Focşani.

Întrucât în cauză domiciliul debitorului contestator se află în municipiul Focşani instanţa a apreciat că este competentă să soluţioneze prezenta cauză, Judecătoria Focşani aceasta fiind instanţa de executare în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., şi nu Judecătoria Sector 4 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, la data de 11 decembrie 2017, sub nr. x/2017.

Judecătoria Focşani, prin sentinţa civilă nr. 503, pronunţată la data de 19 ianuarie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Focşani invocată de contestator; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe contestatorul A. şi pe intimata B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - instanţa competentă a soluţiona conflictul.

Instanţa a reţinut că la data de 22.02.2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, în dosarul de executare nr. 241/2016, precum şi faptul că încă de la data la care a fost analizată cererea de încuviinţare a executării silite domiciliul efectiv al debitorului era în Bucureşti, str. x.

Acest fapt atrage în opinia instanţei competenţa aceleiaşi instanţe şi în ceea ce priveşte prezenta contestaţie întrucât domiciliul persoanei fizice este acolo unde declară că îşi are locuinţa principală şi atâta vreme cât din cuprinsul înscrisurilor depuse odată cu excepţia de către contestatorul debitor, rezultă că acesta are locuinţa efectivă în Bucureşti, motiv pentru care instanţa a apreciat că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 aprilie 2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Focşani - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din analiza textelor de lege anterior menţionate, rezultă că soluţionarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite revine instanţei de executare, care se determină în funcţie de domiciliul debitorului de la data sesizării organului de executare.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că domiciliul debitorului A. este în Bucureşti, str. x, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul încheierii din 22 februarie 2017 pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite în dosarul de executare nr. 241/2016 al BEJ C..

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că adresa la care locuieşte efectiv debitorul A. este în Bucureşti, str. x.

Or, în procesul civil care include atât faza judecăţii, cât şi faza executării silite, pentru determinarea domiciliului părţilor interesează adresa la care acestea locuiesc efectiv, chiar dacă figurează cu un alt domiciliu în registrele de evidenţă a persoanelor.

Acesta este şi sensul dispoziţiilor art. 172 din C. proc. civ., care au în vedere locul citării părţii şi prin care se urmăreşte asigurarea efectivă a principiilor fundamentale ale procesului civil.

Totodată, având în vedere că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

În legătură cu acest aspect, instanţa supremă reţine că prin încheierea din 22 februarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a constatat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 2552 din 16 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2016 şi, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite a titlului executoriu anterior menţionat, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că şi contestaţia la executare formulată în prezenta cauză constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, ca instanţă de executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2018.