Appeal lapsed as abandoned after year of inactivity; prior rejections stand final.

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra perimării recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Petroşani, sub nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.A., solicitând să se dispună obligarea pârâtelor să îi predea cartea de identitate şi talonul de înmatriculare, în original, al autovehiculului D. cu datele de identificare înscrise în cartea de identitate a vehiculului seria x, al doilea set de chei al autovehiculului, declaraţiile vamale şi actele doveditoare privind plata taxelor vamale şi ale accizelor. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să întocmească toate formele legale necesare în vederea înmatriculării autoturismului D..

Prin sentinţa civilă nr. 1096/2012 din 24 februarie 2012, Judecătoria Petroşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 14 martie 2012, sub nr. x/2012.

Prin sentinţa civilă nr. 917 din 27 februarie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au fost respinse ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale active, precum şi cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta, care a fost soluţionat prin decizia nr. 1125 din 26 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul respingerii apelului.

La data de 26 ianuarie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva acestei decizii, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecinţa admiterii apelului şi a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 5 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constatând că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă şi că, deşi legal citate pentru acel termen, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 13 octombrie 2015, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Ulterior, la data de 11 aprilie 2016, reclamanta a formulat o noua cerere de repunere pe rol a dosarului.

Prin încheierea din 7 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a repus cauza pe rol, în conformitate cu dispoziţiile art. 245 pct. 1 C. proc. civ., după care, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 17 iunie 2016, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost anulată ca netimbrată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea din 4 octombrie 2016.

Prin referatul din data de 9 noiembrie 2017, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 30 ianuarie 2018, în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a luat în examinare excepţia perimării recursului şi a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicare generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

În speţă, se constată că dosarul a fost suspendat iniţial la data de 5 iunie 2015, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar ulterior, prin încheierea din 7 iunie 2016, recursul a fost repus pe rol, după care s-a dispus din nou suspendarea judecării cauzei, pentru lipsa părţilor.

Înalta Curte constată că, de la data de 7 iunie 2016 şi până la 30 ianuarie 2018, momentul luării în examinare a excepţiei perimării, a trecut un termen mai mare de un an.

În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu..." pe cale de excepţie întrucât normele care reglementează această sancţiune procedurală sunt de ordine publică.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs, cu consecinţa prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text care declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală şi în consecinţă, imposibilitatea analizării pe fond a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1125/2014 din 26 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2018.