Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in low-value civil claims
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal on cassation filed by the claimant against the decision of the Neamts County Court, thereby upholding the lower court's refusal of the appellant's appeal and leaving the original judgment in force. The underlying dispute involved a claim for material damages and moral harm with a total value below the threshold for reduced-value claims, where the first-instance court admitted part of the claim, the appellate court rejected the appeal as inadmissible on its own motion, and the plaintiff subsequently challenged this procedural ruling. The decisive legal basis was the statutory framework for low-value claims under Articles 1025–1032 of the Civil Procedure Code, which provides for an accelerated procedure where the tribunal's appellate decision is final and not subject to further appeal on cassation, in accordance with Article 634(1)(4) and Article 483(1) of the Civil Procedure Code, rendering the challenged decision definitive.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in low-value civil claims: Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri prevăzute de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1052 din data de 22 mai 2014 a Judecătoriei Roman, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., aceasta din urmă fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 226 RON, reprezentând despăgubiri materiale; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privitor la plata daunelor morale; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 20 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 4.03.2015, a declarat recurs, recalificat ca apel, reclamantul A..
Tribunalul Neamţ, secţia I Civilă prin decizia civilă nr. 917/2016 din 13 septembrie 2016 a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu de către instanţă şi a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1052 din 22 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Roman.
Împotriva deciziei Tribunalului Neamţ, secţia I Civilă a formulat recurs reclamantul A..
La termenul de judecată din data de 18.10.2017 Curtea de Apel Bacău, din oficiu, a ridicat excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a recursului, având în vedere disp. art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
Instanţa a reţinut următoarele:
Cauza de faţă este o acţiune în pretenţii, valoarea obiectului cauzei fiind sub cea prevăzută de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curţile de apel judecă ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege.
Art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., " recursul urmăreşte să supună Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător."
În considerentele deciziei nr. 369/30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, la punctul 31 se reţine că:
"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie."
Având în vedere dispoziţiile legale anterior arătate, Curtea de Apel Bacău apreciază, în temeiul art. 132 C. proc. civ. că, instanţa competentă să soluţioneze recursul este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând a dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei potrivit dispozitivului prezentei.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Bacău, secţia I Civilă prin decizia nr. 1272/2017 din 18 octombrie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului promovat de recurentul - reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 917 din 13.09.2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2015 în contradictoriu cu intimatul-pârât C. - moştenitorul defunctei B. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 noiembrie 2017.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, prin care Tribunalul Neamţ, secţia I Civilă prin decizia civilă nr. 917/2016 din 13 septembrie 2016 a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu de către instanţă şi a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1052 din 22 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Roman.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri prevăzute de lege.
În cauză se constată că, cererea de faţă este evaluabilă în bani, prin care reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumelor de 226 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi de 500 RON, reprezentând daune morale.
În materia cererilor cu valoare redusă, competenţa expresă a judecătoriei este prevăzută de art. 1027 alin. (1) C. proc. civ.. Reglementarea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă se găseşte în C. proc. civ. art. 1025 şi următoarele.
Potrivit dispoziţiilor art. 1032 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pornind de la această reglementare legală specială şi raportat la dispoziţiile art. 1027 alin. (1) coroborat cu art. 1032 alin. (1) C. proc. civ., privitoare la competenţa materială de drept comun a judecătoriei şi a tribunalului, se constată că legiuitorul, în vederea accelerării judecăţilor în materia cererilor cu valoare redusă, a stabilit norme de urgentare a procedurilor prin excluderea unei căi de atac, astfel ca, împotriva hotărârii soluţionată în primă instanţă de judecătorie, se poate exercita doar calea de atac a apelului.
Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunţate de tribunale în faza procesuală a apelului, în litigii privind cereri de valoare redusă, nu sunt supuse recursului.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în litigiile de fond funciar nici un text de lege nu prevede expres calea de atac a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul este inadmisibil.
Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 917/2016 din 13 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - reclamant A. în contradictoriu cu intimata-pârâta B., împotriva deciziei civile nr. 917/2016 din 13 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.