Inadmissibility of cassation appeal for foreign-currency credit dispute under 1 million RON value threshold

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi C. S.A. Sucursala Tg-Jiu, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 6 din Convenţia de Credit nr. x din 21.06. 2007 şi în Secţiunea 4 din " Condiţii Generale ale Convenţiei" - "orice plată efectuată în baza Convenţiei se face în moneda creditului..." şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar; să se constate nulitatea absolută a acestor clauze contractuale; să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu în baza nominalismului monetar şi impreviziunii, pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiei încheiate, la valoarea de la data încheierii şi semnării convenţiei, respectiv restituirea diferenţelor ratelor de rambursare şi a dobânzilor, ca sume plătite în plus, numite anuitate, la diferenţele de curs, în cuantum de 55.656,12 RON, pe întreaga perioadă a derulării convenţiei, actualizată cu indicele de inflaţie anuală, până la data plăţii efective.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 998, 999 vechiul C. civ., Legea nr. 136/1995, coroborat cu cele prevăzute de O.G. nr. 9/2000, 13/2011 şi O.G. nr. 5/2001.

Prin sentinţa nr. 2237 din 21.05.2016 Judecătoria Târgu-Jiu, secţia Civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta D. S.A.; s-a luat act că pârâta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei au declarat apel, atât reclamanţii, cât şi pârâta D., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 241/2017 din 04 aprilie 2017 a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei nr. 2237 din 21.03.2016, pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu, având ca obiect constatare nulitate act; a schimbat sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea; a constatat nulitatea absolută a clauzei de la punctul 4.3 " eventualele diferenţe de curs valutar sunt şi vor fi suportate de împrumutat" şi a dispus recalcularea ratelor creditului în moneda contractată la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului şi emiterea unui nou grafic de rambursare în acest sens; a dispus restituirea sumelor reprezentând diferenţele de curs valutar pe durata contractului actualizate cu indicele de inflaţie anuală, până la data plăţii efective; a respins în rest acţiunea; a respins apelul incident declarat de apelanta pârâtă D. S.A.; a obligat Banca la cheltuieli de judecată, la fond şi în apel, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva deciziei Tribunalului Gorj a formulat recurs pârâta D. S.A.., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova.

La termenul de judecată din data de 18.10.2017 Curtea de Apel Craiova, din oficiu, a ridicat excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a recursului, având în vedere disp. art. 483 alin. (2) C. proc. civ. raportat la decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

Instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., ca instanţe de recurs, curţile de apel judecă, în cazurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Totodată, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit alin. (4), în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

De asemenea, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Dispoziţiile art. XVIII alin. (2) se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv (art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016).

Prin Decizia nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" este neconstituţională. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept". Drept urmare, sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după data de 20 iulie 2017, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Astfel, potrivit paragrafului 32 din decizia menţionată, Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, iar potrivit paragrafului 33, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, [...] constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept". În situaţia de faţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie obligă Parlamentul sau Guvernul să pună de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei în 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii.

Din interpretarea textelor de lege invocate şi a deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, rezultă că revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa materială de soluţionare a recursurilor, aceasta fiind instanţa de drept comun în ceea ce priveşte judecata în recurs.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 156/2017 din 18 octombrie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta D. S.A., împotriva sentinţei nr. 241 din 04 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 06 noiembrie 2017.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 14 decembrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, prin care Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 241/2017 din 04 aprilie 2017 a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei nr. 2237 din 21.03.2016, pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea de faţă este evaluabilă în bani, prin care reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi C. S.A.-Sucursala Tg-Jiu, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 6 din Convenţia de Credit nr. x din 21.06. 2007 şi în Secţiunea 4 din " Condiţii Generale ale Convenţiei" - "orice plată efectuată în baza Convenţiei se face în moneda creditului..." şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar; să se constate nulitatea absolută a acestor clauze contractuale; să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu în baza nominalismului monetar şi impreviziunii, pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiei încheiate, la valoarea de la data încheierii şi semnării convenţiei, respectiv restituirea diferenţelor ratelor de rambursare şi a dobânzilor, ca sume plătite în plus, numite anuitate, la diferenţele de curs, în cuantum de 55.656,12 RON, pe întreaga perioadă a derulării convenţiei, actualizată cu indicele de inflaţie anuală, până la data plăţii efective.

Primul capăt al cererii de chemare în judecată este unul neevaluabil în bani.

Cuantificarea celui de al doilea capăt principal al cererii a fost făcută de către reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, la valoarea de 55.656,12 RON, iar valoarea contractului de credit este de 37.400 CHF.

Potrivit art. 98 C. proc. civ. "(1)Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii".

Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeaşi cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanţa competentă să le soluţioneze pe toate se determină ţinându-se cont de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Prin urmare, la data formulării cererii de chemare în judecată, valoarea cea mai mare a capătului principal de cerere privind diferenţa de curs valutar, potrivit evaluării reclamanţilor este de 55.656,12 RON.

Având în vedere dispoziţiile legale sus evocate, Înalta Curte constată că valoarea pretenţiilor solicitate prin acţiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menţionat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât decizia pronunţată de Tribunalul Gorj nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menţionat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017, Înalta Curte constată următoarele:

Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 04 aprilie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 241/2017 din 04 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - pârâtă D. S.A. în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţii A. şi B. şi intimatele-pârâte C. S.A. şi C. S.A. Sucursala Tg-Jiu, împotriva deciziei nr. 241/2017 din 04 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.