Inadmissibility of appeal against order upholding preventive detention

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 25 august 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 1222/P/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov a respins cererea formulată de inculpatul C.R. privind revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

S-a reținut că împotriva inculpatului C.R. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin ordonanța procurorului din 20 martie 2003, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) și art. 14 din Legea nr. 678/2001, constând în împrejurarea că în intervalul 2001 – 2002, împreună cu mai multe persoane, a recrutat și a condus în străinătate mai multe persoane, inclusiv minori, pe care le-a exploatat prin supunerea la activități de cerșetorie.

Temeiurile arestării preventive, dispuse în lipsa inculpatului, le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. c), e) și h) C. proc. pen., organul de urmărire penală apreciind că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, există date care justifică temerea că inculpatul va săvârși și alte infracțiuni, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpatului, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii lor, de numărul mare de persoane implicate, de perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat, ținând cont de rezonanța socială a acestui gen de infracțiuni precum și de stadiul procesual (cauza fiind în apel), instanța de fond a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, astfel că nu se impune revocarea măsurii și înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Totodată, instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-a depășit termenul rezonabil în ceea ce privește durata arestării preventive a inculpatului, potrivit articolului 5 paragraful III din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul C.R., solicitând admiterea recursului și a cererii sale de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în apel, astfel cum este în speța examinată, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau inculpat.

Din economia textului rezultă că încheierea prin care s-a respins revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive nu este supusă recursului.

Întrucât legea nu prevede cale de atac împotriva acestei încheieri, Curtea constată că recursul declarat de inculpatul C.R. este inadmisibil și urmează a-l respinge ca atare.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva încheierii din 25 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 1222/2004 al Curții de Apel Brașov.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.