Cessation of appeal proceedings due to final bankruptcy declaration of insurance debtor under Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 8 mai 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal la 3 septembrie 2013 sub nr. x/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi cu intervenientul forţat C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate în perioada spitalizării, tratament recuperatoriu, alimentaţie specială, costul deplasărilor către instituţiile medicale, veniturile pe care le obţinea anterior producerii accidentului rutier şi a sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferinţele psihice şi fizice îndurate.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 136/1995, cele ale Ordinului nr. 14/2011 al C.S.A. şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie.

Prin sentinţa civilă nr. 276 din 25 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 (număr sub care cauza a fost înregistrată ulterior pronunţării regulatorului de competenţă prin sentinţa nr. 26 din 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă) s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 49/2015 din 19 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 276 din 25 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

În motivare, au fost reluate integral criticile deja cenzurate şi respinse motivat de instanţa de apel, recurenta-reclamantă A. făcând referire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 132 din C. pen. de la 1869, raportat la art. 1365 noul C. civ., art. 26 alin. (1), art. 27 şi art. 46 alin. (1) pct. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, modificat şi completat de Ordinul C.S.A. nr. 22/2012 şi art. 49 din Legea nr. 136/1995.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că criticile formulate nu se încadrează în motivul de nelegalitate indicat, recurenta neprecizând normele de drept încălcate sau greşit aplicate şi susţinând că motivele de recurs constituie reiterarea susţinerilor reclamantei făcute în faţa instanţelor de fond.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost redactat şi comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. a depus la dosar punct de vedere la raport, susţinând în esenţă că decizia atacată este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Constatând că prin sentinţa civilă nr. 9661 din 3 decembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei B. S.A., prin încheierea din 23 februarie 2016, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 a dispus suspendarea judecăţii recursului.

Ulterior s-a fixat termen de judecată în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia "pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanţa verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare."

Analizând dacă în speţă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, instanţa supremă reţine că, potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare (...)."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 (aplicabile şi procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare conform dispoziţiilor art. 242 mai sus citat), "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Prin urmare, măsura suspendării judecăţii este limitată în timp până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acţiunea încetează.

În speţă, sentinţa civilă nr. 9661 din 3 decembrie 2015, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea B. S.A. a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelurilor, prin decizia nr. 788A din 28 aprilie 1016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că în speţă nu mai subzistă cauza care a determinat măsura suspendării, cauză care, aşa cum s-a arătat şi în precedent, produce efecte până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii; la acest din urmă moment acţiunea judiciară încetează.

Cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeaşi lege, urmează să înceteze judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 49/2015 din 19 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2018.