Cassation inadmissible against non-appealable jurisdictional declination under Civil Procedure Code Art. 132(3)
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal filed by the contestator, thereby upholding the Court of Appeal's decision to decline jurisdiction; the contestator had initially sought to annul a payment summons and associated seizure in an execution contest, but the appellate court had previously accepted the exception of material incompetence and referred the case to the local court. Relying on Article 132(3) of the Code of Civil Procedure, which expressly provides that a court's decision to declare itself incompetent is not subject to any form of challenge, the supreme court determined that the appellate decision became final upon its pronouncement. Consequently, applying the principle of the legality of appeal routes under Article 457 of the Code of Civil Procedure and Article 483, the court held that the appellate decision did not fall within the statutory categories of judgments susceptible to cassation, rendering the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 132 alin. (3) C. proc. civ, art. 97 din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Cassation inadmissible against non-appealable jurisdictional declination under Civil Procedure Code Art. 132(3): Decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, contestatoarea A. a formulat contestaţie la executare împotriva formelor execuţionale constând în somaţia nr. 4781/14.04.2017, solicitând anularea acestor forme şi anularea popririi dispusă în temeiul acestei somaţii.
Prin decizia nr. 267/R din 04 iulie 2017 Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Braşov, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 267/R din 04 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a declarat recurs intitulat impropriu "apel" contestatoarea A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 13 iulie 2017 la Curtea de Apel Braşov.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că în cauză împotriva soluţiei pronunţată în soluţionarea cererii de recurs nu s-a formulat recurs, ci apel, astfel încât, văzând dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ. în conformitate cu care, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să judece numai recursuri, se impune a se lua în examinare cererea de apel, din perspectiva instituţiei procesuale a recursului.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerinţele art. 488 C. proc. civ.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Prezentul recurs are ca obiect o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel, prin care instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."
Înalta Curte, constată că hotărârea atacată cu recurs nu este supusă niciunei căi de atac, conform dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul neprevăzând o cale de atac împotriva hotărârii de declinare a competenţei.
Având în vedere menţionatele dispoziţii, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Art. 634 alin. (1) pct. 1 arată că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 pct. 1 C. proc. civ. sunt cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 267/R din 04 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 267/R din 04 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D..
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.