Revision inadmissible as insolvency termination not a merits-based judgment; defendant awarded 3,327.1 RON costs

Şedinţa publică din data de 3 mai 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 100.094,37 euro fără TVA, sumă în care este inclusă şi diferenţa de 76.799,62 RON la factura nr. x/21.01.2009, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate şi neachitate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 101995, C. civ., Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţie şi instalaţii din 14.06.1994, precum şi cele ale contractului încheiat de către părţi.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă reconvenţională S.C. B. S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere datorate de aceasta ca urmare a nerespectării termenului de execuţie a lucrărilor contractate, şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1074/C/2015, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. B. S.A., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 78.080,14 euro în echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea lucrării efectuate, suma de 53.222,75 RON, reprezentând pretenţii ce constau în contravaloare mochetă, precum şi penalităţi de întârziere, conform contractului, aferente sumei de 76.799,62 RON, începând cu data scadenţei şi până la plata acesteia. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 RON reprezentând rest de plată din factura fiscală nr. x/21.01.2009. A fost respinsă acţiunea reconvenţională formulată de pârâta S.C. B. S.A.. A fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă. A fost obligată pârâta la plata sumei de 31.912 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 238/2016 pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Sibiu a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 formulată de către pârâta S.C. B. S.A.. Totodată, a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 pronunţată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 78.080,14 euro fără TVA, în echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând contravaloare lucrări efectuate.

Împotriva sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului şi schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din data de 3.02.2010 şi admiterea cererii reconvenţionale formulată de pârâta reclamantă reconvenţională şi obligarea reclamantei pârâtă reconvenţională la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 2.1. din Contractul de antrepriză înregistrat la pârâta reclamantă reconvenţională sub nr. x/19.09.2008 şi la reclamanta pârâtă reconvenţională sub nr. x/19.09.2008, şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 255/2017 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 1074/C/2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010 şi, în consecinţă:

A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că:

A obligat pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 47752,84 Euro fără TVA, în echivalent în RON la data plăţii reprezentând contravaloare lucrări; a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 53.222,75 RON reprezentând contravaloare mochetă; totodată, a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76799,62 RON şi a menţinut dispoziţia de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76799,62 RON reprezentând rest de plată din factura nr. x/21.01.2009.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă reconvenţională S.C. B. S.A. împotriva reclamantei-pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. şi în consecinţă:

A obligat pârâta reconvenţională S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei-reconvenţionale suma de 79.500 Euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere; a obligat reclamanta pârâtă reconvenţională să plătească pârâtei reclamantă reconvenţională suma de 16.629,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fond după compensare; totodată a obligat intimata S.C. A. S.R.L., la plata sumei de 123.824,03 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a respins cererea apelantei privind obligarea intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă penalităţilor de întârziere, de la fond.

Împotriva deciziei nr. 255/2017 din 24 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.C A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe; modificarea deciziei recurate, admiterea in parte a apelului, schimbarea in parte a sentinţei apelate doar in sensul inlaturarii obligării pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La 1 februarie 2018, în şedinţă publică, intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvenţă, a depus o cerere de încetare a acţiunii civile judiciare, întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

În motivarea acestei cereri s-a arătat că, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, la data de 27 martie 2017, deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de pârâtă, încheiere care a rămas definitivă prin neapelare, subliniindu-se, în sinteză, că nu este incidentă situaţia de excepţie prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 şi nici nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În şedinţa publică din 1 februarie 2018 a fost pusă în discuţia părţilor cererea de încetare a acţiunii civile judiciare, întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvenţă.

Luând în examinare, cu prioritate, cererea formulată de intimata-pârâtă, întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte a constatat încetarea acţiunii formulate de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L. în considerarea următoarelor argumente:

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate şi reţinând că, prin încheierea din 27 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a Civiă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. B. S.A., Înalta Curte a constatat încetarea acţiunii formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L.

Faţă de soluţia juridică dispusă, Înalta Curte a reţinut că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 221 din 01 februarie 2018 a încetat acţiunea formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., arătând în esenţă că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra a tot ce s-a cerut (minus petita).

În susţinerea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, în sensul că recursul reclamantei a vizat şi soluţia pronunţată cu privire la cererea reconvenţională.

Întrucât judecata cererii reconvenţionale introduse de debitoarea în insolvenţă nu se suspendă şi nu încetează, instanţa de recurs trebuia să soluţioneze recursul reclamantei în ceea ce priveşte soluţia dată cererii reconvenţionale.

În caz contrar, decizia din apel, prin care reclamanta a fost obligată la plata unor sume de bani ar rămâne irevocabilă, ceea ce ar priva partea de un grad de jurisdicţie.

Pentru aceste considerente, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a deciziei atacată, în sensul admiterii recursului şi în rejudecare, în principal casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurată, admiterea în parte a apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate doar în sensul înlăturării obligării pârâtei de la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

La 21 martie 2018 intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar, în situaţia în care instanţa ca considera că cererea este admisibilă, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În şedinţa publică de la 19 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a acordat cuvântul asupra admisibilităţii cererii de revizuire şi a reţinut cauza în pronunţare.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, prin prisma hotărârii atacate, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel că dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare. Prin urmare, exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. (1865), poate constitui obiect al revizuirii hotărârea rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârea dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

Înalta Curte constată că dispoziţiile acestui text legal se referă limitativ la două categorii de hotărâri definitive, cele pronunţate de instanţa de apel şi cele pronunţate de prima instanţă rămase definitive prin neapelare, şi la o singură categorie de hotărâri irevocabile, cele ale instanţelor de recurs prin care s-a evocat fondul.

În speţă, revizuenta S.C. A. solicită revizuirea hotărârii prin care s-a dispus încetarea acţiunii formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L., fără ca motivele de recurs formulate de către recurenta-reclamantă să fie analizate.

Înalta Curte reţine că în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, intimata S.C. B. S.A. a formulat o cerere de încetare a acţiunii civile judiciare, având în vedere că prin încheierea pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, la data de 27 martie 2017, deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de această societate, încheiere care a rămas definitivă prin neapelare.

Cererea întemeiată pe textul de lege sus evocat este specifică Legii nr. 85/2006, astfel încât instanţa de recurs a pus-o în discuţia părţilor şi a constatat încetarea acţiunii formulată de reclamantă, fără a rezolva fondul litigiului dedus judecăţii.

Încetarea acţiunii operează prin efectul legii şi trebuie numai constatată, la sesizarea sau cererea persoanei interesată.

În consecinţă, aplicarea de către instanţa de recurs a măsurii încetării acţiunii în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 nu face posibil ca decizia atacată să poată fi revizuită pe această cale, neevocând fondul.

Rezultă că decizia atacată nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menţionate de art. 322 C. proc. civ., fiind pronunţată în soluţionarea unei cereri de recurs şi fără evocarea fondului.

Aşa fiind, este evident că prezenta cerere de revizuire nu este admisibilă din perspectiva obiectului revizuirii.

Dintr-un alt punct de vedere, se constată că, criticile dezvoltate prin cererea de revizuire formulată de către S.C. A. S.R.L. şi încadrate în motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ar putea fi valorificate în cadrul unei cereri privind completarea dispozitivului deciziei pronunţată de către instanţa de recurs, ci nu prin calea procedurală de faţă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia cerută de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. (1865), referitoare la obiectul revizuirii, astfel că va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. raportat la cererea formulată de intimată S.C. B. S.A. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR C. SPRL privind plata cheltuielilor de judecată în această etapă procesuală, Înalta Curte urmează să o admită şi să dispună obligarea revizuenta S.C A. S.R.L. la plata acesteia, astfel cum a fost justificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 221 din 01 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2010.

Obligă revizuenta S.C A. S.R.L. la plata sumei de 3.327,1 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. B. S.A. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR C. SPRL.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018.