Negative jurisdictional conflict over commercial sale contract resolved by affirming plaintiff's choice of delivery-place court.

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Aleşd la data de 01.03.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună rezoluţiunea din culpa pârâtei a contractului comercial nr. 877/07.10.2015 şi să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 15.156,77 RON care reprezintă avans marfă nelivrată, sumă actualizată cu dobânda legală aferentă, de la data plaţii până la restituirea efectivă şi obligarea pârâtei la penalităţi de întârziere de 0,1% pe fiecare zi de întârziere de la 11.11.2015, data nelivrării mărfii, până la restituirea efectivă a sumelor.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între aceasta în calitate de cumpărător şi S.C. B. S.R.L., în calitate de furnizor, s-a încheiat la data de 07.10.2015 un contract de vânzare-cumpărare care avea ca obiect fabricarea şi vânzarea de către furnizor a 22 de bucăţi cabine de duş 90/90 pătrate, închise, configurate conform clauzei de la pct. 2.1 din contract, cu menţiunea de la pct. 2.2 că acesta va intra în vigoare după transmiterea comenzii şi achitarea facturii proforme de avans.

Conform clauzei de la pct. 3.2. termenul de livrare al rezervoarelor este de maxim 25 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a contractului. Potrivit clauzelor de la pct. 2.2 contractul intră în vigoare la data plaţii avansului-data de 08.10.2015. De la această data, pârâta s-a obligat să livreze marfa în 25 de zile în oraşul Aleşd, în apropierea locului unde cabinele urmau a fi montate.

Deşi reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a avansului, stipulată la clauza de la pct. 6.2 din contract, achitând suma de 12.223,2 RON plus TVA, respective suma de 15.156,77 RON - în baza facturii nr. x/07.10.2015, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de livrare a produselor pentru ca reclamanta să achite în aceeaşi zi diferenţa de 70% din valoarea contractului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 02.05.2017, pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Aleşd.

În temeiul art. 209 C. proc. civ., pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se dispună rezoluţiunea, din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte reconvenţionale, a contractului nr. x/07.10.2015 cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia şi obligarea reclamantei-pârâte reconvenţional la plata către aceasta a sumei de 22.847 RON + TVA reprezentând contravaloarea materialelor achiziţionate şi personalizate de aceasta în baza contractului şi a contravalorii manoperei, sumă actualizată cu dobânda legală.

Prin sentinţa civilă nr. 1160 din 08 noiembrie 2017, Judecătoria Aleşd şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei, unde cauza a fost înregistrată la data de 28.12.2017.

Considerentele avute în vedere de Judecătoria Aleşd au fost acelea că între părţi s-a încheiat un contract ce a avut ca obiect fabricarea şi vânzarea a 22 cabine de duş ce trebuiau executate de pârâtă pentru reclamantă şi că, potrivit contractului, obligaţia principal la care s-a angajat pârâta este aceea de fabricare şi vânzare, obligaţia de fabricare fiind evident că se execută la locul de producţie al pârâtei din localitatea Crasna, iar vânzarea, având în vedere dispoziţiile art. 1674 C. civ., care stabilesc că proprietatea se strămută la momentul încheierii contractului, a avut loc în aceeaşi localitate. S-a apreciat că locul executării contractului şi sediul pârâtei sunt în aceeaşi localitate, motiv pentru care competenţa aparţine instanţei de la sediul pârâtei în temeiul art. 107 raportat la art. 113, alin. (1), pct. 3 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 123/2018 din 27 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Şimleu Silvaniei, s-a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Aleşd, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 116 C. proc. civ. şi în raport cu faptul că părţile au prevăzut în mod expres în contract, locul unde are loc executarea uneia dintre obligaţiile principale şi anume livrarea produselor de către pârâtă, în localitatea Aleşd, competenţa teritorială revine Judecătoriei Aleşd.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Aleşd competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Conform dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

În speţă, prin contractul încheiat între părţi, părţile au convenit ca locul de livrare a mărfii să fie în loc. Aleşd, localitate ce se află în raza teritorială a Judecătoriei Aleşd.

Înalta Curte reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ. iar pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

În speţă, reclamanta şi-a exprimat opţiunea şi a introdus acţiunea la Judecătoria Aleşd, instanţa locului de livrare a mărfii.

Având în vedere obiectul litigiului raportat la temeiul de drept invocat de reclamantă, competenţa teritorială este una alternativă, de ordine privată, reclamantei revenindu-i alegerea dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, opţiunea reclamantei fiind, în speţă, Judecătoria Aleşd.

Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Aleşd, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleşd.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2018.