Renovation cost claim against penitentiary fails; cassation appeal annulled as groundless

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 12.04.2016 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamantul Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Satu Mare a solicitat instantei obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 1.278.978,32 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi cota de cheltuieli aferentă lucrărilor executate, în zona de folosinţă comună a părţilor, la clădirea Palatul de Justiţie Satu Mare; obligarea pârâtului la suportarea contravalorii restului de lucrări şi a cotei de cheltuieli aferente restului de lucrări ce urmează a fi executate la clădirea Palatul de Justiţie Satu Mare, în zona de folosinţă comună a clădirii, prin plata către Tribunalul Satu Mare a sumei de 159.118,96 RON, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1345 şi urm. C. civ. şi dispoziţiile legale la care a făcut referire în cuprinsul acţiunii.

Penitenciarul Satu Mare, a formulat cerere de chemare in garanţie a Ministerului Justiţiei şi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Prin sentinţa civilă nr. 42 din data de 25 mai 2016, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de strămutare a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Satu-Marea în favoarea Tribunalului Bihor.

Prin sentinţa civilă nr. 169/C din data de 10 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Tribunalul Satu Mare prin Preşedinte A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Satu Mare; s-au respins ca lipsite de obiect cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtul Penitenciarul Satu Mare, împotriva chemaţilor în garanţie Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor; nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul Tribunalul Satu Mare, solicitând instanţei admiterea acestuia şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Satu Mare, cu consecinţa admiterii cererilor de chemare în garanţie formulate de acesta.

Prin decizia civilă nr. 269/A/2017 din 10 aprilie 2017 Curtea de Apel Oradea, secţia a I Civilă a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimaţii Penitenciarul Satu Mare, Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, împotriva sentinţei civile nr. 169/C din data de 10 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2016, pe care a păstrat-o în totalitate.

Împotriva deciziei civile nr. 269/A/2017 din 10.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a I Civilă, a declarat recurs reclamantul Tribunalul Satu Mare, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 12.06.2017 la Curtea de Apel Oradea.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de nelegalitate, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Recurentul-reclamant solicită ca instanţa de recurs să aibă în vedere argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată şi în notele scrise, pe care le susţine şi prin prezenta cale de atac.

Astfel, recurentul-reclamant arată că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale ce reprezintă normele speciale în raport cu dreptul comun, respectiv a făcut o aplicare greşită a art. 21 alin. (4), art. 22 alin. (1), art. 22 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 500/2002, art. 1 alin. (2), art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 82/1991.

Din perspectiva normelor legale mai sus menţionate fiecare ordonator de credite, aşa cum sunt Tribunalul Satu Mare şi Penitenciarul Satu Mare trebuie să aibă o evidenţă a valorii contabile corecte a activelor, iar creditele bugetare ce le-au fost repartizate pot fi utilizate doar pentru realizarea sarcinilor instituţiilor proprii.

Dintr-un alt punct de vedere, reclamantul arată că a fost nevoit să iniţieze procedura judiciară ca singură modalitate de soluţionare a situaţiei ivite în derularea şi finalizarea proiectului, situaţie determinată de structura funcţională a corpului de clădire.

Lucrările ce au fost cuprinse în proiect, parţial executate şi parţial neexecutate, precum şi valoarea acestora au făcut obiect de analiză a unei comisii constituite prin Ordinul MJ nr. 3397/C/22.10.2015.

Pe de altă parte sursa de finanţare a investiţiei este bugetul de stat, buget de la care au fost alocate, prin Ministerul Justiţiei, fondurile necesare realizării acesteia.

Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 2 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) d) din noul C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

De asemenea, art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. civ., prevede că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, instanţa supremă constată că dezvoltarea criticilor formulate de recurentul-reclamant referitor la pretinsa greşită aplicare a art. 21 alin. (4), art. 22 alin. (1), art. 22 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 500/2002, art. 1 alin. (2), art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 82/1991 nu se încadrează în cazurile de casare indicate, fiind invocate pur formal şi vizând în realitate interpretarea instanţei de prim control judiciar asupra unor aspecte ce ţin de situaţia de fapt.

De altfel, Înalta Curte constată că autoarea căii de atac a reiterat în cuprinsul cererii de recurs susţinerile formulate în memoriul de apel, care şi-au primit amplu şi detaliat dezlegarea în drept.

Astfel, reluarea situaţiei de fapt în cauză şi prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspund exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost făcută doar formal.

În considerarea celor anterior expuse, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să cuprindă critica hotărârii judecătoreşti recurate, iar nu doar reiterarea susţinerilor făcute de părţi în faţa instanţei de prim control judiciar devolutiv.

În speţă, susţinerile recurentului prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja rezolvarea prin hotărârea atacată.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În considerarea celor anterior expuse, din care rezultă fără echivoc că pretinsele critici formulate de recurentul-reclamant nu vizează în concret elemente de nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază că nu se circumscriu motivelor de nelegalitate indicate şi că autoarea căii de atac solicită practic instanţei de recurs să decidă cu privire la chestiuni ce ţin eventual de temeinicia deciziei recurate, iar nu de legalitatea acesteia, situaţie nepermisă în contextul reglementării actuale a căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul - reclamant TRIBUNALUL SATU MARE prin preşedinte A. împotriva deciziei civile nr. 269/A/2017 din 10 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul - reclamant TRIBUNALUL SATU MARE prin preşedinte A. împotriva deciziei civile nr. 269/A/2017 din 10 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Penitenciarul Satu Mare şi cu intimaţii-chemaţi în garanţie Ministerului Justiţiei şi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.