Fund appeal inadmissible; damages award against Guarantee Fund stands under RON 1,000,000 threshold.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 13.05.2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâta S.C. F. S.A. şi intervenientul G. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei S.C. F. S.A. la plata de daune morale şi materiale după cum urmează:

- 1.000.000 RON daune morale pentru A., soţia persoanei decedate

- 1.000.000 RON daune morale şi 1/4 din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru B., fiul persoanei decedate

- 500.000 RON daune morale şi 2.000 RON daune materiale pentru C., mama persoanei decedate

- 300.000 RON daune morale şi 652 RON daune materiale pentru D., fratele persoanei decedate

- 300.000 RON daune morale pentru E., fratele persoanei decedate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1381,1391 C. civ., art. 49, 50 şi 54 din Legea nr. 136/1995.

La data de 14.09.2016, reclamanţii şi-au modificat cererea de chemare în judecată solicitând citarea în calitate de pârât a Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

În acest sens, reclamanţii au micşorat cuantumul sumelor solicitate cu titlu de daune după cum urmează:

- 450.000 RON daune morale pentru A., soţia persoanei decedate

- 437.812,5 RON daune morale şi 1/4 din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru B., fiul persoanei decedate

- 448.000 RON daune morale şi 2.000 RON daune materiale pentru C., mama persoanei decedate

- 300.000 RON daune morale şi 652 RON daune materiale pentru D., fratele persoanei decedate

- 300.000 RON daune morale pentru E., fratele persoanei decedate.

Prin sentinţa civilă nr. 167/23.02.2017 Tribunalul Covasna a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor invocată de acesta prin întâmpinare; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi ulterior precizată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu sediul în Bucureşti şi, în consecinţă a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata următoarelor sume:

- către reclamanta A. suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale

- către reclamantul B. suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale şi suma de 12.187,50 RON cu titlu de daune materiale

- către reclamanta C. suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale şi suma de 2.000 RON cu titlu de daune materiale

- către reclamantul D. suma de 70.000 RON cu titlu de daune morale şi suma de 652 RON cu titlu de daune materiale

- către reclamantul E. suma de 70.000 RON cu titlu de daune morale

A respins acţiunea formulată de către reclamanţi în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A. .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Fondului de Garantare a Asiguraţilor prin care a solicitat schimbarea în sensul respingerii acţiunii.

Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă prin decizia civilă nr. 1040/Ap din 08 iunie 2017 a respins apelul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 167/23 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Covasna, pe care a păstrat-o.

Împotriva deciziei civile nr. 1040/Ap din 08 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 06.07.2017 la Curtea de Apel Braşov.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, decizia recurată fiind nelegală şi netemeinică, cuprinzând motive contradictorii, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material prin interpretarea eronată a normelor legale.

În consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins apelul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 167/23 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Covasna, pe care a menţinut-o.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - şi cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În cauza de faţă se constată că, cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani, fiind formulată de mai mulţi reclamanţi, având mai multe capete principale de cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata următoarelor sume:

- 1.000.000 RON daune morale pentru A., soţia persoanei decedate

- 1.000.000 RON daune morale şi 1/4 din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru B., fiul persoanei decedate

- 500.000 RON daune morale şi 2.000 RON daune materiale pentru C., mama persoanei decedate

- 300.000 RON daune morale şi 652 RON daune materiale pentru D., fratele persoanei decedate

- 300.000 RON daune morale pentru E., fratele persoanei decedate.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menţionat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Potrivit art. 98 C. proc. civ. "(1)Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii".

Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeaşi cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanţa competentă să le soluţioneze pe toate se determină ţinându-se cont de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

În ceea ce priveşte precizarea acţiunii formulată de reclamanţi prin care au micşorat cuantumul pretenţiilor formulate, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 106 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia instanţa legal investită potrivit dispoziţiilor privitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.

Având în vedere dispoziţiile legale sus evocate, Înalta Curte constată că valoarea pretenţiilor solicitate prin acţiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menţionat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Deşi pretenţiile sunt întemeiate pe aceeaşi cauză, nu se cumulează cuantumul acestora, art. 99 alin. (2) C. proc. civ. făcând trimitere la acea pretenţie care atrage competenţa instanţei mai mare în grad, deci pretenţia formulată printr-un singur capăt principal de cerere.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017, Înalta Curte constată următoarele:

Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 8 iunie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva deciziei civile nr. 1040/Ap din 08 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva deciziei civile nr. 1040/Ap din 08 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E., intimata-pârâtă S.C. F. S.A. şi intimatul-intervenient G..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.