Social security appeal finality: inadmissibility of cassation appeal against definitive Court of Appeal judgment in pension disputes
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal (recurs) as inadmissible, leaving the lower court's judgment in force. The dispute involved a pensioner challenging a pension office’s decision regarding the start date and recalculation of benefits, after the preliminary administrative complaint was not resolved within the statutory deadline. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeals (Article 457 of the Code of Civil Procedure) and specific statutory provisions (Article 483(2) and Article 94(1) of the Code of Civil Procedure, as well as Article 214 of Law No. 62/2011 as amended by Law No. 76/2012), which establish that in social security cases, the appellate decision of the Court of Appeal is final and definitive upon pronouncement, rendering it not subject to cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 C. proc. civ, art. 214 din Legea nr. 62/2011, art. 457 C. proc. civ; Social security appeal finality: inadmissibility of cassation appeal against definitive Court of Appeal judgment in pension disputes: Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 din 26.11.2015, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele: Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. x/22.05.2015 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, solicitând anularea actului decizional contestat şi obligarea acesteia din urmă la emiterea unei noi decizii prin care drepturile de pensie să îi fie stabilite începând cu data de 24.04.2014, aşa cum s-a stabilit prin Hotărârea nr. 10427/16.03.2015 a Casei naţionale de Pensii Publice, Comisia Centrală de Contestaţii.
Totodată, contestatorul a solicitat şi recalcularea cuantumului pensiei acordate, cu cheltuieli de judecată.
În prealabil, contestatorul a arătat că, a promovat prezenta cerere în temeiul Deciziei nr. 956 din 13.11.2012 a Curţii Constituţionale, ca urmare a nesoluţionării în termenul legal prevăzut, de 45 de zile, a contestaţiei prealabile formulate împotriva deciziei contestate.
Prin sentinţa civilă nr. 2093 din 14. XII.2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de A..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamantul A., prin procurator B..
Curtea de Apel Bacău, secţia I Civilă, prin decizia nr. 610/2017 din 3 iulie 2017 a respins apelul promovat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2093 din 14.12.2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Naţională de Contestaţii, ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 610/2017 din 03.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I-a Civilă a declarat recurs recurentul-reclamant A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 17.08.2017 la Curtea de Apel Bacău.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacată şi pe cale de consecinţă trimiterea cauzei spre rejudecare.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflicte de muncă şi asigurări sociale…"
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
Aşa fiind, în litigiile de muncă, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii
Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 610/2017 din 03 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I Civilă să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - reclamant A. în contradictoriu cu intimatele CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA NAŢIONALĂ DE CONTESTAŢII şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII NEAMŢ împotriva deciziei civile nr. 610/2017 din 03 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.