ICCJ lacks jurisdiction to hear appeal against District Court ruling in case under 200,000 RON, referring it to Court of Appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice of Romania (ICCJ) ruled that it lacked material jurisdiction to hear the appeal, dismissing its own competence and referring the case to the Bacău Court of Appeal. The dispute concerned an insurance indemnity claim initially filed for 150,000 RON, where the claimant prevailed in part in the first instance but saw the award reduced significantly upon appeal by the defendant. The decisive legal basis was the interpretation of Article 5 of the Civil Procedure Code in light of the new jurisdictional thresholds; because the claim's value did not exceed 200,000 RON, the appellate decision of the District Court was not subject to further appeal under the ordinary rules, leaving no statutory provision for the ICCJ to review it. Applying the principle of hierarchy and analogy to "similar situations" under Article 483(4) of the Civil Procedure Code, the ICCJ determined that the hierarchically superior instance to the District Court—namely, the Court of Appeal—was the competent body to resolve the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 5 C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 5 alin. (3) C. proc. civ; ICCJ lacks jurisdiction to hear appeal against District Court ruling in case under 200,000 RON, referring it to Court of Appeal: The dispute concerned an insurance indemnity claim initially filed for 150,000 RON, where the claimant prevailed in part in the first instance but saw the award reduced significantly upon appeal by the defendant. The decisive legal basis was the interpretation of Article 5 of the Civil Procedure Code in light of the new jurisdictional thresholds; because the claim's value did not exceed 200,000 RON, the appellate decision of the District Court was not subject to further appeal under the ordinary rules, leaving no statutory provision for the ICCJ to review it. Applying the principle of hierarchy and analogy to "similar situations" under Article 483(4) of the Civil Procedure Code, the ICCJ determined that the hierarchically superior instance to the District Court—namely, the Court of Appeal—was the competent body to resolve the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for the procedural act of declining competence and referring the case to the competent Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2018
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x din 25 martie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 RON, cu titlu de indemnizaţie de asigurare. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5632/2015 Judecătoria Bacău a hotărât "Admite în parte acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B..
Obliga pârâta să achite reclamantei suma de 111.381 RON reprezentând indemnizaţie de asigurare şi suma de 6353,62 RON cheltuieli de judecată-taxă judiciară de timbru corespunzător pretenţiilor admise, onorarii experţi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelanta-pârâtă S.C. B. S.A..
Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal prin decizia nr. 624 din 19 septembrie 2017 a admis apelul formulat de apelanta S.C. B. S.A..
A schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 20047 RON reprezentând indemnizaţie de asigurare şi 3.107,35 RON cheltuieli de judecată.
A obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 1.553,5 RON cheltuieli de judecată.
A compensat cheltuielile de judecată din prima instanţa şi apel şi a obligat apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1.553,85 RON.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.
Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.
Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.
Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.
Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.
În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).
Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".
În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Bacău revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bacău, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 624/2017 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bacău.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 aprilie 2018.