Appeal against final decision inadmissible; claimant fined 500 RON for bad-faith litigation over water supply dispute.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 11979 din 3 noiembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Timişoara a respins petitul având ca obiect obligaţie de a face din acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; totodată, a respins petitul având ca obiect pretenţii din acţiunea formulată de reclamantul A., dispunând anularea petitului având ca obiect daune morale şi materiale, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel reclamantul A., solicitând obligarea pârâtei intimate S.C. B. S.A. Timişoara la continuarea furnizării apei potabile în baza contractului încheiat în luna august 2009 şi restituirea contravalorii apometrului în valoare de 145 RON; totodată, solicită obligarea intimatei la menţinerea contractului la tarif de 1,20 RON/metru cub de apă şi desfiinţarea plăţii canal apă potabilă.

Prin decizia civilă nr. 992 din 4 octombrie 2016 pronunţată în dosar nr. x/2014, Tribunalul Timiş a respins apelul formulat de apelantul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 11979 din 3 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2014, având ca obiect obligaţia de a face.

Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A..

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă, prin decizia civilă nr. 117 din 16 mai 2017 a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Timişoara împotriva deciziei civile nr. 992 din 4 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2014.

Împotriva deciziei civile nr. 117 din 16 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă, a declarat recurs reclamantul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin declaraţia de recurs înregistrată la 29.05.2017 la Curtea de Apel Timişoara.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerinţele art. 488 C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 2 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 992 din 04.10.2016 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Încheierea atacată de recurent a dobândit caracter definitiv, fiind pronunţată într-o cauză ce a format obiectul unei cereri de recurs, ce nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive… orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării"

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 16 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă să fie respins ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ. drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în caz contrar partea răspunzând pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate şi putând fi obligată şi la plata unei amenzi judiciare. Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept. Această instituţie trebuie să acorde posibilitatea părţii de a beneficia de analizarea pretenţiilor, formulate cu bună - credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1, lit. a) C. proc. civ. instanţa poate sancţiona cu amendă judiciară de la 100 RON la 1000 RON, "introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri (...), precum şi exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice".

În condiţiile în care prezentul recurs a fost formulat împotriva deciziei civile nr. 117 din 16.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara prin care a fost respins recursul ca inadmisibil, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată cu rea credinţă şi într-un alt scop decât cel reglementat de lege, constituind doar un prilej de lansare a unor afirmaţii generale, grave, nefundamentate, injurioase şi nerelevante cadrului procesual la adresa instanţelor de judecată, a părţilor chemate în judecată şi a terţilor.

Faţă de aspectele de fapt şi de drept mai sus redate, Înalta Curte va aplica recurentului A. amenda judiciară în cuantum de 500 RON în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 16 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Dispune amendarea recurentului A. cu suma de 500 RON reprezentând amendă judiciară.

Fără cale de atac în ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 16 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce priveşte aplicarea amenzii judiciare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.