Exclusive consumer jurisdiction under Art. 121 CPC: effect of debt assignment and pre-dispute forum selection clauses on territorial competence

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a solicitat angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtului B., invocându-se neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate prin contract de prestare a serviciilor de comunicaţii telefonice.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat un contract de furnizare a serviciilor de comunicaţii - telefonie C.. Potrivit contractului beneficiarul, respectiv debitorul B., avea obligaţia să achite factura emisa pentru plata contravalorii serviciilor, iar acesta nu şi-a îndeplinit aceasta obligaţie, neachitând contravaloarea serviciilor de comunicaţii - telefonie C. pentru care s-au emis facturi.

Dreptul de creanţă al S.C. D. S.A. (fostă C.) a fost transmis, prin cesiune reclamantei S.C. A. S.R.L..

În drept, reclamanta a invocat prevederile dispozitiilor art. 1026 şi următ. noul C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 11348/2017 din 22 septembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolaul Mare, jud. Timiş; totodată, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat reclamantei o amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Art. 121 C. proc. civ. dispune că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile - în sensul că părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire, adică a dreptului la acţiune.

În speţa de faţă, instanţa a apreciat că alegerea instanţei de la sediul reclamantei, diferită de cea stabilită prin art. 121 C. proc. civ., putea interveni numai după naşterea dreptului la acţiune, faţă de obiectul contractului rezultând cu evidenţă calitatea de consumator a pârâtului, astfel cum este definit de Codul consumului şi Legea nr. 193/2000.

S-a mai reţinut că, întrucât art. 121 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale este supusă dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Conform informaţiilor existente la dosarul cauzei, s-a constatat că domiciliul legal al pârâtului este în comuna E., judeţul Timiş, localitate care se află în raza teritorială a Judecătoriei Sânnicolaul Mare, jud. Timiş.

Având în vedere că reclamanta a formulat cu rea-credinţă o cerere de valoare redusă care în mod evident nu era de competenţa Judecătoriei Iaşi, instanţa a aplicat acesteia o amendă judiciară în cuantum de 500 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolaul Mare sub numărul x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 103/2018 din 31 ianuarie 2018 instanţa a admis excepţia de necompetenţă a Judecătoriei Sânnicolaul Mare în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L . în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Iaşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între instanţe şi a sesizat Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, în aplicarea art. 107 şi art. 113 pct 3 din Noul C. pr . civ., următoarele:

Întrucât Judecătoria Iaşi este prima instanţă sesizată iar părţile nu au invocat în cauză excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Iaşi, cum în cauză competenţa teritorială este alternativă între instanţe, Judecătoria Iaşi este competentă teritorial. Şi aceasta întrucât plata serviciilor de telecomunicaţii se putea efectua către cesionarul reclamant S.C. A. S.R.L la sediul acestuia din mun. Iaşi sau în contul bancar al acestuia, conform notificării de cesiune de creanţă, dosar declinat şi contractului de cesiune de creanţă dosar declinat, în condiţiile în care între reclamant şi pârât există un raport juridic derivat din cesiune de creanţă, iar pârâtul nu are în raport cu reclamantul calitatea de consumator, ci doar calitatea de debitor cedat, deoarece reclamantul nu are ca obiect de activitate furnizarea de servicii de telecomunicaţii către consumatori.

Pe de altă parte, s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile contractului de abonament C., litigiile sunt date prin convenţia părţilor instanţelor judecătoreşti de la sediul social al C., clauza 22. 3 din Termenii generali ai contractului de abonament C..

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sânnicolaul Mare competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reţine că obiectul dosarului îl constituie cererea de valoare redusă, prin care reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtului B., invocându-se neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate prin contractul de prestare a serviciilor de comunicaţii telefonice.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, "prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale", iar conform art. 2 pct. din O.G. nr. 21/1992, consumator este "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale".

Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, "prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia".

Din raportul juridic dedus judecăţii, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 raportat la art. 2 pct. din O.G. nr. 21/1992 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, instanţa reţine atât calitatea de profesionist a reclamantei, care în urma cesionării contractului încheiat cu S.C. D. S.A. (fostă C.) acţionează în cadrul activităţii sale comerciale de recuperare creanţe, cât şi calitatea de consumator a pârâtului, care a încheiat un contract de servicii de telecomunicaţii ca şi persoană fizică, fără a se menţiona în contract vreun scop din sfera activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic atrag aşadar norma de competenţă exclusivă, prevăzută de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

În prezenta cauză, instanţa constată că părţile nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire.

Totodată, se reţine că schimbarea creditorului (prin cesiunea creanţei) nu este de natură a schimba calitatea pârâtului de consumator, în sensul prevederilor legale anterior arătate.

Raportat la aceste dispoziţii legale, derogatorii de la dreptul comun, precum şi la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanţa constată că norma de competenţă teritorială este una exclusivă, astfel că părţile nu o pot înlătura.

În aceste condiţii, se reţine că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Totodată, C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

În cauză, fiind vorba de o regulă de competenţă teritorială absolută, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de ordine publică a necompetenţei teritoriale absolute trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În speţă, Judecătoria Iaşi a invocat această excepţie în condiţiile prevăzute de lege, respectiv la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe.

Conform informaţiilor existente la dosarul cauzei, pârâtul îşi are domiciliul în judeţul Timiş, localitate care se află pe raza teritorială a Judecătoriei Sânnicolaul Mare, jud. Timiş.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolaul Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolaul Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2018.