Divorce and paternity disavowal case assigned to Slobozia Court after negative conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia sub dosar nr. x/2017, petenţii A., B. şi C. au solicitat să se pronunţe o hotărâre prin care să fie încuviinţată învoiala lor cu privire la desfacerea căsătoriei încheiate la 30.11.2006, exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorul D. de către A. şi C., care sunt părinţii naturali ai minorului.

Judecătoria Slobozia a stabilit că această cerere conţine o acţiune principală de divorţ, precum şi o acţiune secundară în tăgada paternităţii. Acţiunea ce are ca obiect tăgada paternităţii a fost disjunsă şi în acest sens a fost înregistrat un dosar nou pe rolul Judecătoriei Slobozia, cu nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 2319/08.12.2017, pronunţată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de pârâta A., în raport de cererea de chemare în judecată având ca obiect tăgadă paternitate, iar competenţa de soluţionare a fost declinată în favoarea Judecătoriei Rupea.

Din actele de identitate depuse la dosar, precum şi din ansamblul materialului probator, rezultă în mod evident că locuinţa pârâtei A., precum şi a copilului D., este stabilită în com. Homorod, sat Mercheaşa, jud. Braşov, a reţinut instanţa.

În esenţă, s-a constatat că, în baza art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., din punct de vedere teritorial, prin raportare la obiectul cauzei şi locuinţa persoanei ocrotite, competentă este Judecătoria Rupea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rupea sub numărul x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 211/2018 din 21 februarie 2018 Judecătoria Rupea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., în favoarea Judecătoriei Slobozia, jud. Ialomiţa; totodată a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit în cauză.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa, în aplicarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., art. 112 alin. (1) C. proc. civ., art. 116 C. proc. civ. şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut, în esenţă, următoarele:

Părţile din prezenta cauză au solicitat pe de o parte desfacerea căsătoriei încheiate între A. şi B., iar pe de altă parte tăgada paternităţii lui E. faţă de minorul D., stabilirea paternităţii lui C. faţă de acelaşi minor şi stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti.

Conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Mai au relevanţă dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.:

"Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

În cauză, s-a reţinut că Judecătoria Slobozia are o competenţă teritorială exclusivă să soluţioneze capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei, iar Judecătoria Rupea are o competenţă teritorială exclusivă să soluţioneze cel de-al doilea capăt de cerere.

Având în vedere că părţile au ales Judecătoria Slobozia, aceasta are competenţa de a soluţiona ambele capete de cerere. Mai mult, părţile nu pot reveni asupra alegerii făcute, iar instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, fiind vorba despre o prorogare legală a competenţei teritoriale.

În subsidiar, instanţa a reţinut că, în raport cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Slobozia şi-a verificat competenţa în ceea ce priveşte capătul de cerere ce are ca obiect tăgada paternităţii, constatând că este competentă teritorial, material şi general-încheiere de şedinţă pronunţată la data de 13.10.2017, în dosarul nr. x/2017 . Această încheiere are caracter interlocutoriu, ceea ce înseamnă că instanţa nu poate reveni asupra soluţiei adoptate.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Slobozia competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reţine că, astfel cum a fost formulată cererea de chemare în judecată, acţiunea în tăgăda paternităţii a fost pornită în comun de mamă, de soţul mamei şi de presupusul tată biologic, aceştia având în fapt, toţi trei, calitatea de reclamanţi.

În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., aşa cum a reţinut Judecătoria Slobozia, întrucât în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice nu intră cererile care interesează starea persoanei, respectiv cele privitoare la stabilirea filiaţiei.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.", dispoziţii derogatorii de la norma generală instituită de art. 107 din acelaşi act normativ.

Aşadar, în speţă nu a fost instituită o normă de competenţă teritorială exclusivă, ci o normă de competenţă alternativă, fiind vorba de o acţiune privitoare la stabilirea filiaţiei.

Reclamanţii au optat între mai multe instanţe deopotrivă competente, alegând să introducă acţiunea la Judecătoria Slobozia, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă şi că, opţiunea reclamanţilor a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Slobozia, conform art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., opţiune susţinută de prevederile art. 116 din acelaşi cod.

În egală măsură, este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

În raport cu art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 116 din acelaşi cod, Judecătoria Slobozia a devenit exclusiv competentă să soluţioneze litigiul, fiind înlăturată competenţa Judecătoriei Rupea.

Totodată, sunt de menţionat dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. potrivit cărora, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Verificând actele dosarului, se constată că, la termenul de judecată din 13 octombrie 2017, respectiv primul termen cu părţile legal citate, instanţa a stabilit că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza. Prin aceeaşi încheiere, Judecătoria Slobozia a încuviinţat proba cu expertiză serologică complexă, acordând un nou termen de judecată pentru administrarea acesteia, a stabilit obligaţia depunerii la dosar a dovezii consemnării taxei de timbru, precum şi obligaţia de prezentare la instituţia competentă pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală, dispunând, totodată, adresă către această instituţie pentru a efectua expertiza încuviinţată având ca obiectiv stabilirea paternităţii minorului D.. La următorul termen acordat, respectiv 8 decembrie 2017, A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi instanţa a declinat dosarul în favoarea Judecătoriei Rupea.

Înalta Curte constată că, prin încheierea din 13 octombrie 2017, Judecătoria Slobozia a stabilit cu caracter interlocutoriu că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, astfel că, instanţa iniţial sesizată a devenit exclusiv competentă să soluţioneze litigiul.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2018.