Sufficiency of forensic evidence and accomplice testimony in rejecting claims of innocence for qualified theft and robbery

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 302 din 3 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor au fost condamnați, printre alții, inculpații:

1. R.A. la 4 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută de art. 25, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 937 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 320 din 10 martie 1999 a Judecătoriei Gherla.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 4 februarie 2002 la 7 iunie 2002.

2. S.A. la: 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) din același cod (faptă descrisă la pct. 3 din rechizitoriu și la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) din același cod (faptă descrisă la pct. 4 din rechizitor).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2171/1999 a Judecătoriei Oradea și a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 604 zile cu pedeapsa de 8 ani, urmând ca inculpatul să execute această ultimă pedeapsă.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ce-l privește pe inculpatul R.A., că în noaptea de 30 ianuarie 2002 le-a instigat pe inculpatele R.S. și R.L. să-l acosteze pe numitul S.I.T., să-l conducă acasă sub pretextul întreținerii de raporturi sexuale, să-i dea să bea în continuare, după care să-i sustragă inelul de la mână.

După ce au consumat băuturi alcoolice cu partea vătămată, profitând de faptul că aceasta se afla în stare avansată de ebrietate, i-au sustras inelul și apoi i l-au dat inculpatului R.A.

Cu privire la inculpatul S.A. instanța a reținut că acesta împreună cu inculpatul minor R.A. (condamnat și el în cauza de față la 5 ani închisoare) au pătruns cu forța în locuința părții vătămate T.I., din Oradea, inculpatul S.A. a lovit-o peste față iar R.A. a căutat banii, după care au părăsit locuința fără să sustragă bunuri.

În după amiaza zilei de 24 februarie 2002, cei doi inculpați au acostat-o pe partea vătămată K.M. sub pretext că vor să vândă lemne, după care au târât-o în locuință, i-au pus un cearceaf în jurul gâtului și sub amenințarea că dacă țipă o vor omorî, i-au sustras suma de 2.450.000 lei.

Apelurile declarate de inculpatul R.S., R.A. și S.A. au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 24/ A din 17 februarie 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Oradea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs numai inculpații R.A. și S.A., care au criticat sentința și decizia susținând în esență că nu au comis faptele și cerând să fie achitați, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat încadrarea legală faptelor săvârșite de inculpați și au făcut o justă individualizare a pedepselor.

Din declarațiile părții vătămate S.I.T., coroborate cu declarațiile inculpaților R.S. și R.L. și parțial cu declarațiile inculpatului R.A., rezultă că inculpata R.S. instigată de coinculpat a sustras inelul părții vătămate. Tot inculpata R.S. a încercat să vândă inelul și pentru că nu a reușit i l-a dat inculpatului R.A., urmând ca acesta să le dea și lor bani după vânzarea inelului. De altfel, inculpatele, care au declarat de la început modul în care au ajuns să-l acosteze pe S.I.T., cum l-au îmbătat și apoi S.R. i-a sustras inelul, nu au recurat sentința, iar R.L. nu a declarat nici apel.

Cu privire la recursul declarat de S.A. este de observat că spre deosebire de inculpatul R.A., condamnat și el și care nu a declarat apel sau recurs, inculpatul împotriva evidenței neagă săvârșirea faptelor.

Pe lângă declarațiile părților vătămate care descriu că au fost tâlhărite de doi bărbați unul mai tânăr, pe lângă recunoașterea constanță a inculpatului R.A., instanțele au avut în vedere și constatarea tehnico-științifică aflată la dosar. Astfel, la fața locului în locuința părții vătămate K.M. pe o doză de bere au fost evidențiate urme papilare, iar una dintre urme a fost creată de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului S.A.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere faptul că inculpatul este recidivist, arestat în altă cauză și că a săvârșit cele două tâlhării împreună cu un minor, astfel că pedeapsa apare just individualizată ținând seama de criteriile, prevăzute în art. 72 C. pen.

Așa fiind, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 4 februarie 2002 la 7 mai 2002 privind pe R.A.

Se va constata că inculpatul S.A. este arestat în altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.A. și R.A., împotriva deciziei penale nr. 24 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.A. durata reținerii și arestării preventive de la 4 februarie 2002 la 7 iunie 2002.

Constată că inculpatul S.A. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, de câte 1.600.000 lei, din care, onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.