CHF-denominated loan interest margin clauses and cassation inadmissibility due to pre-2019 monetary threshold for appeals.

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 18.02.2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. constatarea caracterului nul absolut şi abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la:

- Secţiunea 1 - Prevederi generale, art. 1.2 ([...] Tip Dobândă: Variabilă, calculată în funcţie de Indicele de Referinţă şi de marja băncii; Indice de referinţă: LIBOR la 3 luni; Marja: 4.3 puncte procentuale pe an, variabilă [...]"), art. 1.3, lit. a), lit. b), lit. c) şi Secţiunea 5 -Dobânda, art. 5.1, din contractul de credit nr. x din data de 22.12.2006, precum şi

- Secţiunea 1 - Prevederi generale, art. 1.2 ([...] Tip Dobândă: Variabilă, calculată în funcţie de Indicele de Referinţă şi de marja băncii; Indice de referinţă: LIBOR la 3 luni; Marja: 4.3 puncte procentuale pe an, variabilă [...]"), art. 1.3, lit. a), lit. c) şi Secţiunea 5 - Dobânda, art. 5.1, din contractul de credit nr. x din data de 20.02.2008,

2. obligarea pârâtei la calcularea şi perceperea pe viitor a dobânzii raportat la variaţia indicelui LIBOR şi la marja fixă a băncii, raportat la procentul de dobândă de la data încheierii contractului şi prevederile O.U.G. nr. 50/2010;

3. obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate abuziv, fără temei legal, în baza clauzelor contractuale abuzive, cu titlu de comision de analiză în cuantum de 397.44 CHF, comision de acordare în cuantum de 3298 CHF + 8180 CHF, comision de administrare şi cu titlu de dobândă excedentară, sume la care se vor adaugă dobânzile legale în funcţie de data plăţii şi data restituirii efective;

4. constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit şi eliminarea acesteia (art. 6.3 din contractul de credit nr. x şi art. 6.3 din contractual de credit nr. x);

5. stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toata perioada derulării contractului;

6. denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională;

7. restituirea tuturor sumelor încasate de către bancă cu titlu de diferenţă de curs CHF-RON, ca urmare a suportării riscului valutar doar de către împrumutaţi, la care se vor adaugă dobânzile legale aferente calculate de la data încasării până la data restituirii integrale;

8. se solicită cheltuieli de judecată, conform art. 453 C. proc. civ. (onorariu avocat, alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu).

Prin sentinţa civilă nr. 6212/2016 din 11 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 s-a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.230,44 RON.

Prin decizia civilă nr. 979/A din 26 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de către apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 6212/2016 din 11 octombrie 2016. A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost admisă cererea formulată de reclamanţi cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la marja variabilă a băncii, inserate în cuprinsul contractelor de credit nr. x/22.12.2006 şi nr. x/20.02.2008 (forma nemodificată) şi în consecinţă: au fost anulate clauzele de variaţie a marjei şi a fost obligată pârâta C. S.A. la restituirea diferenţei între sumele percepute reclamanţilor în temeiul contractului de credit nr. x/22.12.2006 şi dobânda stabilită la nivelul LIBOR la 3 luni + marjă 4,00 p.p. pe an, şi respectiv între sumele percepute reclamanţilor în temeiul contractului de credit nr. x/20.02.2008 în intervalul 20.02.2008-17.09.2010 şi dobânda stabilită la nivelul LIBOR la 3 luni + marjă 4,3 p.p. pe an calculată pentru acelaşi interval. Au fost păstrate în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Atât reclamanţii B. şi A., cât şi pârâta C. S.A. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 979A din 26 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, prin care s-a constatat că acestea nu sunt admisibile.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 21 februarie 2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vede cu privire la raport.

Analizând recursurile declarate, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Recursurile deduse judecăţii au ca obiect decizia civilă nr. 979A din 26 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă .

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 101 din C. proc. civ. prevede că:

"(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii. (2) Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept".

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii au învestit instanţa cu două capete principale de cerere, ce vizează nulitatea parţială a clauzelor contractelor de credit încheiate cu pârâta, respectiv: contractul nr. x din 20.02.2008 şi nr. x din 22.12.2006.

Se constatată că prin contractul de credit x din 22.12.2006, pârâta a acordat reclamanţilor suma de 164.900 CHF. La momentul încheierii contractului, cursul oficial al BNR pentru CHF era de 2,0968 RON/CHF, valoarea actului juridic fiind, aşadar de 345.762,32 RON.

Prin contractul x din 20.02.2008 a fost refinanţat creditul iniţial, pârâta acordând reclamanţilor suma de 409.000 CHF. La momentul încheierii contractului, cursul oficial al BNR pentru CHF era de 2,2592 RON/CHF, valoarea actului juridic fiind, aşadar de 924.012,8 RON.

Conform dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 18 februarie 2016, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reţinut că, efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condiţiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale vizează atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale.

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 iulie 2017.

Per a contrario, hotărârilor pronunţate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, cum este şi cazul deciziei recurate în prezenta cauză, care a fost pronunţată la data de 26 mai 2017, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În speţă, raportat şi la prevederile mai sus enunţate, se constată că valoarea pretenţiilor este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunţării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii - reclamanţi B. şi A. şi de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 979A din 26 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibile.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2018.