Jurisdiction of judicial auxiliary staff in labor disputes: Precedence of conflict-of-interest bar over general territorial competence

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1220/2017 din 27 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAŞOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAŞOV, MINISTERUL JUSTIŢIEI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie, în favoarea Tribunalului Neamţ.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii, iar potrivit alin. (2), cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

În temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Aceste texte instituie o competenţă teritorială de ordine publică.

Locul de muncă al reclamantei este în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, ceea ce ar atrage competenţa acestei instanţe, tribunal în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea reclamanta. Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Alineatul 3 al aceluiaşi articol statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor. Prin raportare la aceste prevederi legale, instanţa a reţinut că reclamanta nu ar fi putut sesiza Tribunalul Bucureşti.

Prin decizia nr. 7/2016 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că "Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti."

Pe de altă parte, domiciliul reclamantei este în oraş Târgu Neamţ, judeţul Neamţ.

În cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) din C. proc. civ., care să-i permită reclamantei sesizarea oricărui tribunal de la o curte de apel învecinată, întrucât se aplică art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, în sensul că reclamanta va sesiza instanţa de la domiciliul său.

Prin sentinţa civilă nr. 193 din 08 februarie 2018, Tribunalului Neamţ, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, fiind declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în fapt, reclamanta, ce funcţionează ca grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, aspect ce reiese din tabelul nominal cu personalul auxiliar de specialitate ce a fost depus la dosarul Tribunalului Buzău, fila x, poziţia 6 din tabel, cu domiciliul în judeţul Braşov, a formulat prezenta cerere, având ca obiect litigiu de muncă - plată diferenţe salariale, pe care a înţeles să o depună la Tribunalul Buzău, în considerarea dispoziţiilor art. 127 din noul C. proc. civ., instanţă învecinată curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitate.

Astfel, faţă de funcţia deţinută de reclamantă la momentul sesizării instanţei (27.06.2017), sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricărei dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (3)Dispoziţiile alin. (1) (…) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Prevederile legale anterior enunţate, ce au caracter imperativ, obligă aşadar reclamanta, în raport de calitatea sa de grefier, ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul parchetului de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza, să sesizeze una dintre instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Tribunalul are astfel în vedere şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie RIL nr. 7/2016, pronunţată în dosar nr. x/2016, obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi, în consecinţă, s-a stabilit, pe de-o parte, că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă, iar sub aspectul noţiunii de "grefier", textul de lege trebuie interpretat în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Prin urmare, norma prevăzută de art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. are incidenţă în cauză, prevalând faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii republicat, coroborat cu art. 210 din Legea 62/2011, dată fiind funcţiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ. şi anume aceea de înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAŞOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAŞOV, MINISTERUL JUSTIŢIEI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie.

Înalta Curte constată că reclamanta are calitatea de grefier şi funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.

Conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea." Alin. 3 al aceluiaşi articol statuează că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. s-a stabilit că "Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă".

În pronunţarea acestei decizii, Înalta Curte a apreciat că prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. îşi găsesc aplicarea numai atunci când cererea care urmează să fie formulată de un judecător sau împotriva unui judecător ar fi, potrivit legii, de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitate, fiind avută în vedere sesizarea primei instanţe, nu şi exercitarea căilor de atac. Art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

În speţa dedusă judecăţii, reclamanta grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, a înţeles să învestească Tribunalul Buzău cu cererea ce face obiectul prezentei cauze, instanţă învecinată curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, raportat la dispoziţiile art. 127 din noul C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAŞOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAŞOV, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIŢIEI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2018.