Suppression of appeal proceedings due to perjury allegation: High Court's lack of material jurisdiction to review suspension orders.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed its own jurisdiction by admitting an ex officio objection of lack of material jurisdiction and referred the case to the Bucharest Court of Appeal, thereby leaving the lower court's procedural ruling open for reconsideration by the competent appellate body. The dispute arose when a party appealed a suspension of proceedings issued by the Bucharest Court of Appeal, which had stayed an appeal based on a party's allegation that a document was false under Article 307 of the Code of Civil Procedure; the ICCJ determined it was not the proper forum to review this specific interlocutory decision. Relying on Article 97(1) of the Code of Civil Procedure, which limits the ICCJ's jurisdiction to appeals against final judgments or specific statutory exceptions, and Article 414, which mandates that orders regarding the suspension of trial be appealed separately to the hierarchically superior court (i.e., the Court of Appeal), the ICCJ ruled that the review of such procedural suspensions does not fall within its jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 307 C. proc. civ, art. 413 C. proc. civ, art. 414 C. proc. civ, art. 97 alin. (1) C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ; Suppression of appeal proceedings due to perjury allegation: High Court's lack of material jurisdiction to review suspension orders: Prin încheierea de şedinţă de la 5 aprilie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în temeiul art. 307 C. proc. civ. a dispus supendarea judecăţii apelului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 23135 din 19 decembrie 2014 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea A..
La termenul de judecată din 5 aprilie 2017 instanţa de apel a pus în discuţia părţilor, sesizarea formulată de către apelantă la adresa Parchetului cu privire la un înscris defăimat ca fals.
Prin încheierea de şedinţă de la 5 aprilie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în temeiul art. 307 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii apelului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs B. S.A..
Recursul a fost înaintat de către Tribunalul Bucureşti spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin adresa emisă la 6 noiembrie 2017, fiind înregistrat la data de 06 noiembrie 2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă
În şedinţa publică din 25 ianuarie 2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a reţinut cauza în pronunţare sub acest aspect.
Analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează să o admită cu următoarele considerente:
Prin încheierea de şedinţă de la 5 aprilie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în temeiul art. 307 C. proc. civ. a dispus supendarea judecăţii apelului.
Împotriva încheierii menţionate a declarat recurs B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2014*, iar prin adresa emisă la 06.11.2017 Tribunalul Bucureşti a înaintat recursul spre competentă soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prezentul recurs are ca obiect o încheiere, prin care instanţa investită cu soluţionarea apelului a suspendat judecata apelului în temeiul art. 307 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 307 C. proc. civ. "Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop".
În cauză se constată că încheierea pronunţată de către Tribunalul Bucureşti privind suspendarea judecăţii apelului este supusă căii de atac a recursului în temeiul dispoziţiilor de drept comun privind suspendarea facultativă privind judecata cauzelor.
Suspendarea facultativă a judecării procesului în alte cazuri prevăzute de lege este prevăzută de art. 413 C. proc. civ.
Potrivit art. 414 C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară".
De asemenea, potrivit art. 97 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.
Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a Înaltei Curţi.
Prin urmare, art. 97 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Din coroborarea dispoziţiilor legale sus evocate cu cele ale art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care statuează în sensul că necompetenţa ratione materiae este de ordine publică, Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială şi va trimite cauza spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta B. S.A. SUCURSALA PIAŢA CHIBRIT BUCUREŞTI împotriva încheierii din 05 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.