Pollution-damage award upheld; appeal inadmissible for low value and recusal challenge rejected.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea-Sectia a II-a Civila si de contencios administrativ si Fiscal sub nr. x/2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. Adjud, prin reprezentant legal a chemat in judecata pe parata S.C. B. S.A. Bucuresti prin reprezentant legal solicitând obligarea paratei la repararea integrala în natură a prejudiciului cauzat prin curăţarea cu caracter permanent a bazinului, astfel încât acesta să nu mai fie inundat cu produs petrolier; obligarea pârâtei la plata sumei de 348.205 RON reprezentând câştigul nerealizat ca urmare a blocării activităţii staţiei de sortare, iar în cazul în care repararea cu caracter permanent nu mai este posibilă, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea realizării unui nou bazin de sortare într-o locaţie distinctă, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.A. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat ca reclamanta sa sisteze de îndată orice lucrare de exploatare nisip si pietriş efectuată in zona de protecţie si siguranţă petroliera a B. S.A. si evacuarea acesteia din zona de protecţie si siguranţa, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinţa civilă nr. 48 din 06.07.2016 a Tribunalului Vrancea pronunţată în dosarul nr. x/2014, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu parata S.C. B. S.A., având ca obiect obligaţia de a face şi pe cale de consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 13.000 RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea realizării unui nou bazin de sortare, precum şi suma de 113.820 RON reprezentând prejudiciu suferit în perioada decembrie 2012- februarie 2014; a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.588 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a fost respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 48 din 06.07.2016 a Tribunalului Vrancea a declarat apel pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Galaţi, secţia I Civilă, prin decizia civilă nr. 137/A din 22 mai 2017 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 48/06.07.2016 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014; a obligat pe apelanta-pârâtă să plătească intimatei reclamante suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., împotriva încheierii de şedinţă din 10 mai 2017.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea de recuzare ca inadmisibilă.

Împotriva completului de judecată nu s-au formulat două cereri de recuzare, ci una de abţinere şi alta de recuzare, astfel încât ipoteza art. 47 alin. (2) cu privire la inadmisibilitate nu este îndeplinită.

Acest text de lege sancţionează abuzul de drept, or este de observat că partea are posibilitatea de a formula o cerere de recuzare, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil şi respectării dreptului la apărare.

Recurenta-pârâtă arată că în prezenta cauză, instanţa a avut aceeaşi poziţie, prin respingerea cererii de suplimentare probatorii, deşi în cauza care a fost anterior dezlegată de membrele completului de judecată, instanţa de recurs a dispus casarea şi trimiterea spre rejudecare.

În continuare, recurenta-pârâtă prezintă legătura dintre pricina de faţă şi cea care a format obiectul dosarului nr. x/2012 soluţionat de acelaşi complet de judecată. În esenţă se susţine că ambele cauze vizează pretinse fapte de poluare care se susţine că ar fi produse de acelaşi obiectiv petrolier, fiind dezvoltate aceleaşi motive, astfel încât cele două cauze au o legătură indisolubilă, situaţie în care instanţa care a pronunţat o hotărâre într-un dosar anterior, casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu mai poate participa la rejudecarea aceleiaşi cauze sau a uneia similare.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017, pronunţată de Curtea de Galaţi, secţia I Civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, fiind necesară completarea probatoriului, conform cererii de probaţiune. De asemenea, recurenta-pârâtă a solicitat suspendarea executării silite a hotărârii atacate, până la soluţionarea căii de atac a prezentului recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 484 C. proc. civ., respinsă prin încheierea de şedinţă din 21.09.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială.

În cadrul chestiunilor prealabile, recurenta-pârâta a susţinut greşita calificare a deciziei pronunţată de Curtea de Apel ca fiind definitivă, decizia fiind supusă căii de atac a recursului potrivit dispoziţiilor deciziei nr. 372 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională a României.

Din acest punct de vedere, se arată că potrivit dispoziţiilor art. 466 şi 468 C. proc. civ., decizia pronunţată de instanţa de apel este supusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare, nefiind definitivă aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel.

În ceea ce priveşte motivele de recurs, recurenta-pârâtă a dezvoltat următoarele critici:

- Instanţa de apel a încălcat dreptul pârâtei la apărare, constatările instanţei fiind superficiale, vădit părtinitoare, complet eronate;

- În ceea ce priveşşte cercetarea locală efectuată de către judecătorul fondului, instanţa de apel a înlăturat fără temei susţinerea că aceasta nu oferă o concluzie sigură şi certă privind tipul şi concentraţia de produs petrolier prezent la bazinul de sortare, constatările fiind făcute de un nespecialist şi cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 756/1997 şi ale Ordinului nr. 148/1997;

- Instanţa de apel în mod greşit, ca şi instanţa de fond, nu a înlăturat concluziile expertizei în petrol şi gaze privind sursa de contaminare cu produs petrolier a bazinului de apă destinat spălării agregatelor minerale, prin care se acreditează ideea falsă că "poluarea cu produs petrolier ar proveni datorită forajelor şi exploatărilor petroliere"

- Este nelegală soluţia de respingere a expertizei efectuată de C., principala probă pertinentă, concludentă şi utilă;

- Instanţa de fond şi de apel au reţinut în mod nelegal că reclamanta şi-a desfăşura activitatea în zona petrolieră, cu respectarea dispoziţiilor legale.

- Instanţa nu analizează susţinerile pârâtei privind faptul că expertiza contabilă efectuată prezintă o evaluare care nu are nicio bază legală, întrucât nu corespunde obligaţiilor asumate de reclamant prin Permis. Prejudiciul nu este nici cert, întrucât existenţa lui nu este sigură, neîndoielnică şi nici nu poate fi evaluat în prezent;

- Instanţa nu analizează susţinerile pârâtei privind faptul că lipsa de diligenţă a A. în reluarea activităţii nu poate fi plătită de B.;

- În situaţia pur teoretică în care s-ar fi reţinut că ar fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei, răspunderea se impunea a fi proporţională, luându-se în considerare şi măsura în care a contribuit chiar reclamanta la producerea prejudiciului prin amplsarea ilegală a unor construcţii;

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în sensul că recursul declarat împotriva încheierii din 10 mai 2017 a Curţii de Apel Galaţi este inadmisibil, iar recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 2 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

La 21 noiembrie 2017, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus punct de vedere cu privire la raport, prin care a apreciat că în mod corect s-a reţinut admisibilitatea în principiu a recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva încheierii de şedinţă de la 10 mai 2017.

La 22 noiembrie 2017, recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat punct de vedere faţă de raportul întocmit în cauză, prin care a achiesat concluziilor acestuia, cu excepţia punctului de vedere cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei din apel.

Prin încheierea de la 7 decembrie 2017, Înalta Curte a admis excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I Civilă şi a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva încheierii din 10 mai 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Analizând recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I Civilă, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 22.05.2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON.

Cum valoarea pretenţiilor recurentei vizează plata sumei de 126.820 RON, reprezentând despăgubiri, rezultă că acţiunea se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respinsă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I Civilă.

Analizând recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 10 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I Civilă, Înalta Curte constată ca este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1), raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ. decizia ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin intermediul motivelor de recurs, recurenta-pârâtă critică aprecierea instanţei investită cu cererea de recuzare în sensul inadmisibilităţii acesteia, în considerarea dispoziţiilor art. 47 alin. (3) C. proc. civ., reţinând că este inadmisibilă cererea de recuzare îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate.

Sub acest aspect, se reţine că în mod corect, instanţa a respins cererea de recuzare ca inadmisibilă, întrucât situaţia incidentă în speţă se circumscrie dispoziţiilor art. 47 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 47 alin. (3) C. proc. civ. este inadmisibilă cererea de recuzare îndreptată aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate.

Din modul de redactare al textului de lege evocat, rezultă că acesta nu se referă la situaţia formulării succesive a două cereri de recuzare, nefăcând referire expresă la această situaţie, fiind vizată doar existenţa aceluiaşi motiv de incompatibilitate pentru constatarea inadmisibilităţii cererii.

În speţa de faţă, doamnele judecător D. şi E., recuzate de către recurenta-pârâtă la 22 martie 2017, au formulat cerere de abţinere de la soluţionarea pricinii, invocând acelaşi motiv de incompatibilitate ca cel susţinut de către recurenta-pârâtă prin cererea de recuzare.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 47 alin. (3) C. proc. civ. au fost corect aplicate de către Curtea de Apel Galaţi.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I Civilă va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei S.C. A. S.R.L. şi să dispună obligarea recurentei S.C. B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate şi dovedite, prin înscrisul depus la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I Civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 10 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă recurenta S.C. B. S.A. la plata sumei de 1.400 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I Civilă.

Definitivă în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 10 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.