Revision against a non-appealable dismissal of an appeal: inadmissibility of revision under Art. 493(5) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 325 din 23 februarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1400/A din 2 iunie 2016 şi a încheierii din 29 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, revizuenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, că referitor la admisibilitatea revizuirii din perspectiva calităţii de hotărâre care nu evocă fondul a deciziei atacate, înţelege să invoce decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015, care a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la art. 509 alin. (1) pct. 11 din acelaşi cod, motivat de faptul că îngrădeşte atacarea hotărârilor ce nu evocă fondul.

Decizia nr. 325 din 23 februarie 2017 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fără citarea părţilor, reţinându-se incidenţa art. XVIII din Legea nr. 2/2013 si respectiv a art. 483 alin. (2) penultima teză din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 369/2017 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstitutională.

Prin urmare, în lumina deciziei CCR din 30 mai 2017, textul de lege în baza căruia recursul a fost declarat inadmisibil este neconstitutional şi, prin urmare, se impune admiterea cererii de revizuire potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimaţii B., C. au solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată şi obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 325 din 23 februarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1400/A din 2 iunie 2016 şi a încheierii din 29 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."

Raportat la dispoziţiile legale mai sus enunţate, reiese că împotriva deciziei atacate nu se poate exercita calea de atac a revizuirii, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac declarată împotriva deciziei nr. 325 din 23 februarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Înalta Curte va respinge cererea intimaţilor B. şi C. privind obligarea revizuentei S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar D. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât la dosar nu au fost depuse dovezi cu privire la aceste cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar D. împotriva deciziei nr. 325 din 23 februarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Respinge cererea intimaţilor B. şi C. privind obligarea revizuentei S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar D. la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2018.