Inadmissibility of extraordinary appeal in annulment against interlocutory order dismissing recusal request for insufficient stamp

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, a anulat ca insuficient timbrată cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. privind recuzarea completului de judecată C5 investit cu soluţionarea contestaţiei în anulare ce formează obiectul dosar nr x/2016, complet compus din doamnele judecător B., C. şi domnul judecător D..

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare S.C. A. S.R.L. Bucureşti.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., art. 6.1 şi art. 13 CEDO şi art. 20 alin. (2) alin. (2), art. 11 din Constituţia României.

În susţinerea cererii, contestatoarea a arătat că cererea de recuzare a fost anulată ca insuficient timbrată în mod greşit, având în vedere lipsa timbrului judiciar.

Contestatoarea mai susţine că instanţa nu a pus în vedere completarea taxei de timbru.

Dintr-un alt punct de vedere, timbrul judiciar potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 32/1995 nu este datorat, întrucât cererea de recuzare nu este o cerere de chemare în judecată, nici în fond, nici în calea de atac, asfel încât dispoziţiile actului normativ evocat nu sunt incidente.

Contestatoarea mai susţine că pentru termenul de judecată din 13 aprilie 2016 procedura de chemare în judecată a părţii nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, apreciind că instanţa avea obligaţia de a comunica petentei taxa judiciară de timbru, sintagma chemare a părţii trebuie înţeleasă nu doar cu privire la citare, ci şi la îndeplinirea tuturor actelor de procedură pe care legea le impune instanţei sau le permite părţii.

În raport de aceste considerente, contestatoarea apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 6 .1 şi art. 13 din CEDO şi solicită admiterea cererii, anularea încheierii şi acordarea unui termen pentru rejudecarea cererii de recuzare.

Contestaţia în anulare este inadmisibilă şi va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că cererea de faţă a fost formulată împotriva unei încheieri prin care s-a anulat ca insuficient timbrată cererea de recuzare formulată de petenta S.C. A. S.R.L..

Prin cererea de faţă s-au invocat dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legale.

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că obiect al contestaţiei în anulare de drept comun îl poate forma numai o hotărâre care se încadrează în categoria irevocabilă. Pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se aprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac, apelul sau recursul. Ori de câte ori partea are acces la apel şi recurs, ea nu poate uza de exerciţiul contestaţiei în anulare.

De asemenea, textul are în vedere nerespectarea dispoziţiilor procedurale referitoare la citare doar în cazurile în care legea impune soluţionarea cauzei cu citarea părţilor. Prin urmare, legea nu vizează acele situaţii în care, potrivit unor reguli derogatorii de la dreptul comun, litigiul se soluţionează fără citarea părţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.

Conform art. 31 alin. (1) C. proc. civ., instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.

Cu privire la admisibilitatea contestaţiei în anulare de drept comun, în aeastă situaţie, se va reţine că este inadmisibilă contestaţia în anulare împotriva unei încheieri premergătoare pronunţată într-o cerere de recuzare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., coroborat cu art. 34 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, prin prezenta cale extraordinară de atac a fost atacată o încheiere pronunţată într-un incident procedural, prin care a fost anulată ca insuficient timbrată o cerere de recuzare, hotărâre irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ.

Fără a distinge asupra soluţiei pronunţată în cererea de recuzare, de anulare a acesteia având în vedere neîndeplinirea cerinţelor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curte constată că este inadmisibilă exercitarea contestaţiei în anulare împotriva hotărârii de recuzare, aceasta putând fi atacată o dată cu fondul cauzei prin intermediul căilor ordinare de atac.

În oricare situaţie, normele procedurale referitoare la incompatibilitate nu constituie temei de exercitare a contestaţiei în anulare, cale de atac, de retractare, admisibilă numai pentru cazurile prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ.

Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare de faţă, nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 alin. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. BUCUREŞTI în contradictoriu cu intimata E. împotriva încheierii din 13 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.