Inadmissibility of cassation for civil claim below transitional statutory value threshold

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, la 30 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 65.731 euro, ca urmare a desfiinţării unilaterale a contractului de către reclamantă, desfiinţare determinată de nerespectarea de către pârâtă a obligaţiilor contractuale stipulate în cuprinsul contractului de prestări-servicii nr. x/25 octombrie 2011, respectiv obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, în cuantum de 154.298,16 euro, în temeiul dispoziţiilor art. 7.3, cu cheltuieli de judecată.

2. Prin cererea reconvenţională, pârâta B. S.R.L. a solicitat obligarea reclamantei S.C. A. S.A. la plata sumei de: 16.851,97 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/22 ianuarie 2014; 10.970,63 RON reprezentând penalităţi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere (651 zile) calculate de la data scadenţei facturii (6 februarie 2014) şi până la data introducerii cererii reconvenţionale (19 noiembrie 2015); penalităţilor în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere calculate de la data introducerii cererii reconvenţionale şi până la data achitării în integralitate a facturii, cu cheltuieli de judecată.

3. Prin sentinţa civilă nr. 1301/2016 din 31 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat în prezentul litigiu a sentinţei civile nr. 3676/15 aprilie 2015 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2015, excepţie invocată de pârâta S.C. B. S.R.L., şi, în consecinţă:

S-a respins, ca efect al incidenţei autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3676/15 aprilie 2015 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2015, primul capăt al cererii principale formulate de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 65.731 euro, ca urmare a desfiinţării unilaterale de către reclamantă a contractului de prestări servicii nr. x/25 octombrie 2011.

S-a respins cel de al doilea capăt al cererii principale formulate de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 154.298,16 euro, în temeiul art. 7.3 din contractul de prestări servicii nr. x/25 octombrie 2011, acest capăt de cerere fiind accesoriu primului capăt al cererii principale.

S-a respins, ca rămasă fără obiect, excepţia prescripţiei dreptului reclamantei S.C. A. S.A. la acţiune în sens material pentru recuperarea penalităţilor de întârziere aferente perioadei 13 martie 2012 - 30 septembrie 2012.

S-a respins, ca neîntemeiat, cel de al treilea capăt al cererii principale formulate de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii principale.

S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.A. şi, în consecinţă:

A fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 16.851,97 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/22 ianuarie 2014 emise în temeiul actului adiţional nr. x ianuarie 2012 la contractul de prestări servicii nr. x/25 octombrie 2011.

A fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 10.970,63 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere la plata facturii fiscale nr. x/22 ianuarie 2014, începând cu data scadenţei acesteia, 6 februarie 2014 şi până la data de 19 noiembrie 2015.

A fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. să plătească pârâtei S.C. B. S.R.L. în continuare penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere la plata facturii fiscale nr. x/22 ianuarie 2014, începând cu data de 20 noiembrie 2015 şi până la achitarea integrală a contravalorii facturii fiscale nr. x/22 ianuarie 2014.

A fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 1.602,00 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Împotriva sentinţei civile nr. 1301/2016 din 31 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 194/2017 din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a fost respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1301/2016 din 31 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj.

5. Împotriva deciziei civile nr. 194/2017 din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., în baza motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

6. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat.

7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 16 ianuarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat punct de vedere la raport, prin care a arătat că este de acord cu concluziile din raport.

Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 24 aprilie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

7. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţine următoarele:

Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluţia inadmisibilităţii recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.".

Astfel, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunţată la data de 4 aprilie 2017, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, respectiv 20 iulie 2017, şi că pragul valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului era statuat de legiuitor la suma de 1.000.000 RON inclusiv, recursul pârâtei S.C. B. S.R.L. apare ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai în apelului.

Conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În cauză, în raport cu prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) coroborate cu art. 101 alin. (2) C. proc. civ. şi actele de la dosar, se observă că valoarea primului capăt de cerere solicitat de reclamantă cu titlu de debit principal este în cuantum de 65.731 Euro, sumă a cărei conversie în RON, la cursul BNR din ziua declarării recursului, 1 Euro = 4.5481 RON, este în cuantum de 298.951 RON, sumă ce nu depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii căii de atac reglementat de art. 460 alin. (1) din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 194/2017 din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 194/2017 din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2018.