Bankruptcy proceedings: inadmissibility of union's intervention in appellate stage and nullity of cassation for failure to articulate grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2018

Deliberând asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 66 şi următoarele din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii generale a insolvenţei şi desemnarea în calitate de administrator judiciar a consorţiului format din A. şi B. SPRL.

Prin sentinţa civilă nr. 8/F/CC/2017 din 7 februarie 2017 pronunţată de Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia nulităţii absolute a cererii debitoarei de deschidere a procedurii insolvenţei invocată de către societatea profesională C. SPRL în calitate de administrator judiciar al D. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A..

Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei formulată de către debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A..

Au fost disjunse cererile creditorilor S.C. E. S.R.L., Societatea F. S.R.L. - în insolvenţă, S.C. G. S.A. prin administrator judiciar H. SPRL, S.C. I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului S.A., S.C. L. S.R.L., M. S.A., S.C. N. S.R.L. - prin administrator judiciar O. IPURL, S.C. P. S.R.L. prin administrator special Q., R. S.R.L. prin administrator special S. şi administrator judiciar T. SPRL, Societatea U. S.R.L., S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar C. SPRL, care vor fi judecate în primul dosar înregistrat pe rolul acestei instanţe având ca obiect cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., şi anume dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Complexul Energetic Hunedoara, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea din 11 mai 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Sindicatul "V." din cadrul Complexului Energetic Hunedoara S.A. Petroşani, în dosarul nr. x/2016.

În cuprinsul acestei încheieri, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut, raportat la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Sindicatul V. că, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. (2) C. proc. civ., cererea de intervenţie principală poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.

În speţă, cererea de intervenţie principală a fost formulată direct în apel, motiv pentru care, instanţa de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă, conform art. 62 alin. (2) C. proc. civ.

În plus, s-a reţinut că debitoarea Complexul Energetic Hunedoara, ca singură parte în acest dosar de insolvenţă, nu este de acord, în considerarea art. 62 alin. (3) C. proc. civ., cu soluţionarea direct în apel a acestei cereri de interveniţie.

Mai mult decât atât, Curtea de Apel Alba Iulia a subliniat că Sindicatul V. a mai formulat în acest dosar o cerere de intervenţie în primă instanţă, respinsă de judecătorul sindic la data de 19 decembrie 2016, soluţie rămasă definitivă prin decizia nr. 34/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Instanţa de apel a mai reţinut că Sindicatul V. se opune deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei Complexul Energetic Hunedoara, astfel că, în sensul art. 61 alin. (2) C. proc. civ., s-a apreciat că acesta nu poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, împrejurare care face inadmisibilă cererea de intervenţie şi din această perspectivă.

Prin încheierea din 18 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a fost suspendată judecarea cererii de apel până la soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

La data de 15 mai 2017, recurentul Sindicatul "V." din cadrul Complexului Energetic Hunedoara S.A. Petroşani a formulat recurs împotriva încheierii din data de 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia II-a civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi art. 64 acelaşi cod. Recurentul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie în interes propriu, aşa cum a fost formulată.

În cuprinsul recursului, recurentul a susţinut că nu este echitabil ca unităţi miniere care exploatează acelaşi zăcământ, având acelaşi proprietar, să fie tratate în mod diferit. În acest sens, s-a susţinut că Statul Român acceptă să acorde ajutor de stat, conştient fiind că doar aşa se poate asigura integritatea zăcământului, îndeplinirea condiţiilor de mediu şi protecţia socială, în schimb, în situaţia S.C. Complexul Energetic Hunedoara S.A., acceptă prin AGA introducerea de către conducerea administrativă a acestei societăţi (CA şi directorul general) a unei cereri de insolvenţă, fără să ţină cont de prevederile clare ale Legii Minelor nr. 85/2003.

Recurentul a susţinut că, în starea de insolvenţă, astfel cum prevede Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, S.C. Complexul Energetic Hunedoara S.A. nu poate aloca resursele necesare pentru respectarea prevederilor legale impuse de Legea minelor nr. 85/2003, iar Statul Român nu poate acorda ajutor de stat unei societăţi aflate în stare de insolvenţă, întrucât există riscul unor adevărate dezastre sociale dar şi de mediu, minele rămânând la voia creditorilor, care au doar interesul recuperării propriilor creanţe şi nicidecum al asigurării condiţiilor de mediu şi al protecţiei sociale a angajaţilor.

Recurentul a solicitat instanţei de judecata să dispună ca S.C. Complexul Energetic Hunedoara S.A. şi Ministerul Energiei să prezinte şi să respecte planul de încetare a activităţii, cadrul legal în care acest plan se poate realiza, situaţia creanţelor de recuperat, precum şi să se dispună chemarea în garanţie a Ministerului Energiei şi a Guvernului României.

Recurentul Sindicatul "V." din cadrul Complexului Energetic Hunedoara S.A. Petroşani a mai învederat că, în accepţiunea sa, se impune respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei ca fiind prematur introdusă, raportat la necesităţile economice la nivel naţional, situaţia economică viitoare a societăţii debitoare, a situaţiei angajaţilor, a consecinţelor juridice, economice şi sociale.

La data de 16 iunie 2017, intimata S.C. U. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că acesta este nemotivat, în cuprinsul cererii recurentul reluând susţinerile formulate în cuprinsul cererii de intervenţie principală, fără a dezvolta critici împotriva încheierii pronunţate de instanţa de apel, prin care s-a respins cererea de intervenţie.

Totodată, intimata U. S.R.L. a susţinut că recursul nu a fost motivat în drept, recurentul neformulând critici concrete la adresa încheierii instanţei de apel, care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În consecinţă, intimata U. S.R.L. a solicitat instanţei de recurs să constate, în cadrul procedurii de filtru, că recursul nu întruneşte cerinţele de formă, nefiind motivat, astfel încât, în opinia intimatei, se impune anularea recursului.

La data de 19 iulie 2017, intimata Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierii recurate, ca fiind legală şi temeinică. Totodată, intimata a susţinut că cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Sindicatul V. este inadmisibila, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 61 alin. (2) C. proc. civ.. În plus, s-a învederat că intervenţia într-o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulata de debitoare este incompatibilă cu această procedură, întrucât, pe de o parte, este o procedură necontencioasă, iar pe de altă parte, o intervenţie în interes propriu este inadmisibila intrucât intervenientul nu ar putea pretinde pentru sine obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere că aceasta vizează deschiderea procedurii insolvenţei unei debitoare, iar o cerere de intervenţie accesorie este de asemenea inadmisibila întrucât nu susţine interesele părţii din cauză.

La data de 2 august 2017, intimata S.C. J. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând că propunerea recurentului de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei ca fiind prematur introdusă, pe motiv că ar exista soluţii de acoperire a datoriilor înregistrate de către debitoare, este contrazisă atât de tabelul preliminar al creanţelor, dar şi de precizarea recurentei, respectiv că, în eventualitatea acceptării unui plan de reorganizare al debitoarei, aceasta ar fi în continuare în imposibilitate de plată, neputând respecta graficul de plăţi.

La data de 4 august 2017, intimata C. SPRL a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului având în vedere neindicarea, de către recurent, a motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate.

În acest sens, intimata C. SPRL a susţinut că cererea de recurs nu corespunde cerinţelor imperative impuse de art. 486 C. proc. civ., de indicare a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi de dezvoltare a acestora în raport cu motivele de casare sau modificare a hotărârii prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, intimata a mai susţinut că, deşi recurentul a indicat art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs nu arată în ce consta aplicarea greşită a legii şi ce texte au fost aplicate greşit de către instanţa de apel şi nici care ar fi motivele de nelegalitate ori lipsa de temei legal a hotărârii atacate.

Prin rezoluţia aflată la dosar, instanţa a stabilit în sarcina recurentului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, fiind depusă la dosar dovada achitării acesteia, fila x.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 9 februarie 2018, respectiv 12 februarie 2018, intimatele Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. şi U. S.R.L. au depus la dosar puncte de vedere asupra raportului, prin care au solicitat instanţei să aibă în vedere, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte, conform art. 248 C. proc. civ., constituită în completul de filtru, va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului:

Conform prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

În cuprinsul recursului, recurentul Sindicatul V. a prezentat situaţia de fapt a litigiului, a invocat greşita apreciere a probelor de către instanţa de apel, după care s-a referit la obligativitatea respectării legislaţiei în vigoare cu privire la Legea Minelor nr. 85/2003. Totodată, au fost reiterate motivele invocate prin cererea de intervenţie, fără a se formula critici raportat la încheierea instanţei de apel, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de interevenţie în interes propriu. În motivarea acestei încheieri, s-a reţinut că cerere de intervenţie poate fi formulată numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, şi nu direct în apel, astfel cum s-a procedat în cauză.

Aşadar, se constată că recurentul, în realitate, critică modul în care instanţa de apel a stabilit şi interpretat starea de fapt a litigiului, înscrisurile avute în vedere la stabilirea acestei situaţii de fapt, lucru care nu vizează nelegalitatea încheierii atacate cu recurs.

Astfel, în motivarea recursului, recurentul a susţinut în esenţă că, în starea de insolvenţă, astfel cum prevede Legea nr. 85/2014, S.C. Complexul Energetic Hunedoara S.A. nu poate aloca resursele necesare pentru respectarea prevederilor legale impuse de Legea minelor nr. 85/2003, iar Statul Român nu poate acorda ajutor de stat unei societăţi aflate în stare de insolvenţă, întrucât există riscul unor adevărate dezastre sociale dar şi de mediu, minele rămânând la voia creditorilor, care au doar interesul recuperării propriilor creanţe şi nicidecum al asigurării condiţiilor de mediu şi al protecţiei sociale a angajaţilor.

În realitate, modul în care a fost construită această critică nesocoteşte caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse şi analizate aspecte care vizează netemeinicia încheierii atacate, motiv pentru care va fi înlăturată.

Prin urmare, verificând motivele de recurs dezvoltate de recurent, Înalta Curte constată că acestea nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din această perspectivă, se constată că recurentul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, invocarea de către recurent a art. 488 C. proc. civ. este una formală, nefiind formulate critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile legale invocate de parte.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatele U. S.R.L. şi C. SPRL şi, în consecinţă, va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul Sindicatul V. împotriva încheierii din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2018.